Dumnezeu foloseste curatia inimii noastre


Iov 22.2,3 „Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui. Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va câştiga El?”

Conform gandirii lui Elifaz,  folosul pe care-l are Dumnezeu de la oameni este ca sunt tinte sigure si usoare pentru pedeapsa Sa. Este acesta Dumnezeul nostru? Nu! Nu! Nu!

Aceasta este gandirea ipocritului care are acuza in conformitate cu seriozitatea moral-revolutionara ce mascheaza falimentul personal. Severitatea, neinduplecarea constiinciozitatea, devotamentul pentru principii sunt semnele vitale ale unui ipocrit. Un ucenic al lui Cristos este loial Persoanei Stapanului sau, nu a principiilor general acceptate.

Domnul Isus insusi a fost acuzat pentru incalcarea principiilor iudaismului. Fosilizate si apasatoare, aceste principii incatusau sufletul si-i rapeau bucuria anticiparii inchinarii. Fariseii din timpul lui Isus nu-si puteau inchipui ca un om ca Iov poate sa fie intr-o relatie buna cu Dumnezeu si totusi sa sufere.

Nu suntem mirati sa descoperim Elifazi contemporani care moralizeaza totul pentru a convinge de principialitatea principiilor, doar pentru a manifesta propria superioritate. Oswald Chambers spunea foarte bine ca “trasatura caracteristica a fariseismului este ca el trebuie intotdeauna sa stea in varful picioarelor si sa fie superior.”

Iov nu a acceptat mantaua de ipocrit recunoscand ca este vinovat, atunci cand nu era, sau recunoscand ca prietenii lui aveau dreptate atunci cand nu aveau. Chiar si in suferinta Iov nu a cautat sa se imprieteneasca cu Dumnezeu doar pentru a avea pace, el a cautat nu o relatie de suprafata bazata pe “folos” ci pe incredere (vezi Iov 23.10,11).

Loialitatea fata de Cristos te va obliga uneori sa calci convingerile cladite cu atat efort. Vei fi tulburat si nesigur! In unele cazuri va trebui sa faci calatoria aceasta de unul singur, neinteles de ceilalti, dar inteles de Rascumparator. Mantaua si masca ipocriziei sunt mai usor de purtat, dar va trebui sa le lepezi. Nu vei mai putea trai ca un Elifaz din Teman, dar vei fii liber si transformat!

Inteleptul isi foloseste decat lui… aceasta este o gandire bolnava, pervertita de pacat. Cel fara prihana foloseste lui Dumnezeu pentru ca oamenii vazand comportarea lui sa ii dea cinste unui asa Dumnezeu!

Anunțuri

One response to this post.

  1. Posted by yvone on Ianuarie 10, 2010 at 7:56 pm

    Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?
    Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji, care sunt într-o cetate.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: