Cine va sara sarea care nu mai sareaza?


Matei 5.13   Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.

Domnul Isus subliniaza necesitatea ca ucenicii Lui sa nu formeze comunitati deschise, ci comunitati care isi ramifica prezenta in lume si dau gust lumii. Cu aceeasi suflare, El avertizeaza de un pericol probabil ce se poate intampla: pierderea gustului, proces ce este ireversibil. Domnul Isus nu spune ca ucenicii isi pierd mantuirea, ci atrage atentia asupra pierderii marturiei in lume.

Pierderea gustului este o probabilitate (subjonctiv) care va fi actionata asupra ucenicului din exterior (diateza pasiva) in mod special datorita acumularii de impuritati. Un ucenic ajuns in starea aceasta nu va putea fi resarat (“prin ce va fi sarata?”) pentru a-si indeplini menirea.

Sinonime ale cuvantului insipid aduc si mai multa lumina asupra acestei stari. Anost, neinteresant, plicticos, plictisitor, iata cum un student al lui Isus poate deveni din ignoranta. De la departare poate sa arate ca sarea, poate avea greutatea sarii, poate avea cristalizarea sarii, poate avea mirosul sarii, dar singurul test care-l dovedeste ca sare este gustul!

Pe Isus contemporanii Lui l-au poreclit Prietenul Pacatosilor! Pentru acestia El avea gust, dar fariseii l-au scuipat din gura… era prea sarat pentru ei! Fariseii erau la regim… regimul traditiei le impunea lipsa sarii in “mancare.” Relevanta in lume nu este pierduta pentru ca Biblia este irelevanta, ci pentru ca noi devenim irelevanti, oameni fara gust!

Isus vorbeste despre ucenici care isi pot pierde marturia in fata celor din lume. Un ucenic neinteresant, plictisitor, cu alte cuvinte fara gust, nu este un urmas demn de Isus Cristos. Isus a muncit prea mult ca tu sa ajungi ceea ce ai ajuns… fii sare, nu te lasa atras de impuritatile lumii!

Ucenicii sunt chemati sa dea gust folosind infiltrarea. Isus a fost asa: se infiltra intre pagani, pacatosi, farisei si aducea cu EL principiile Imparatiei Cerurilor. Oamenii apreciau ca nu erau prea jos pentru nasul lui Isus, si erau captivati de Imparatia lui Dumnezeu care nu-i plictisea!

Azi suntem chemati ca prin marturia vietii sa le aratam adevarata fata a Imparatiei lui Dumnezeu, nu aceea loiala unor traditii omenesti, ci aceea loiala Fiului lui Dumnezeu care ne-a mantuit!

Nu numai ca avem doar o sansa sa canstigam oamenii pentru Cristos, dar cand marturia este pierduta, recastigarea marturiei este asemenea modului in care sarezi sarea! Prietenii nostrii tanjesc sa vada eroi… noi suntem acei eroi, eroii unei alte ere, ERA IMPARATIEI LUI DUMNEZEU!

Anunțuri

6 responses to this post.

  1. Posted by yvone on Ianuarie 11, 2010 at 2:11 pm

    Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni.
    Nu vă înşelaţi: „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.

    Răspunde

    • Yvone,
      Apreciez usurinta cu care conectezi versetele intre ele. Aceasta dovedeste faptul ca ai cunostinte biblice vaste, dar mai ales ca ascunzi Cuvantul in inima ta!
      Versetul pe care l-ai dat din 1Corinteni 15.33 de fapt spune: Sa nu fiti rataciti: conversatiile rele corup manierele bune.
      Multumesc pentru comentariile tale.

      Răspunde

  2. Posted by Adrian on Ianuarie 11, 2010 at 11:13 pm

    Dupa predica de duminica, am fost curios sa vad in ce conditii isi pierde sarea gustul si am rasfoit prin tratatele de chimie. 🙂
    Pastrata multa vreme intr-un mediu cu umezeala ridicata, sarea isi pierde ireversibil gustul.
    Daca ne „impregnam” cu valori straine de crezul nostru, vom sfarsi prin a ne pierde gustul si vom servi drept pres pentru batjocoritori.

    Răspunde

    • Adi,
      Ma bucur sa pastoresc o biserica ce are asa membrii! Multumesc pentru comentariul tau edificator si pertinent. Cred ca nimeni nu vrea ucenici ai lui Cristos umezi si fara gust, gata sa pozeze a sare, dar de fapt sa-si fi pierdut de mult gustul! Vezi ca sunt bune si tratatele astea de chimie? 🙂

      Răspunde

  3. Posted by baruch hashem on Martie 29, 2011 at 12:18 am

    Lucruri care pot „contribui” in a pierde gustul de a sara ar putea fi :1) Lipsa cunoasterii a ceea ce fost facut Cristos de Tatal Ceresc pentru noi (pacat, 2 Cor 5:21; Blestem, suferinta, moarte etc.)
    2) Ce suntem noi in ochii Tatalui ca o consecinta a lucrarii lui Cristos pentru noi (intelepciune, neprihanire sfintire, rascumparare, putere-dunamis,etc.!
    3) Frica de esecuri
    4) Indoiala
    5) Deceptia rugaciunilor aparent neascultate
    6) Apatia crestina, ca o consecinta a lipsei de crestere spirituala
    7) Caderile repetate ce duc in robie
    8) Lipsa de cunoastere a modului in care este intarit omul dinauntru , pentru a duce o viata de bucurie, siguranta si de victorie continua !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: