Increderea, frica si ascultarea… combinatia perfecta pentru binecuvantare


Genesa 22.15-18  Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam, şi a zis: „Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”

Astazi citind materialul devotional din Planul de citire a Bibliei cronologic am fost atras de modul in care Domnul l-a pus la incercare pe Avraam. A fost o incercare la care fiecare dintre noi ar trebui sa trecem cu brio! Suntem tentati sa credem ca pentru Avraam a fost greu sa duca la indeplinirea porunca Domnului privitoare la sacrificarea lui Isaac.

Emotii puternice sunt starnite gandindu-ne la ce a fost in inima de tata a lui Avraam. Unicul fiu, pentru care a asteptat 25 de ani, baiatul pentru care ar fi facut totul… acum trebuia sacrificat pentru ca asa poruncise Dumnezeu! Putem sa construim mult si bine pe aceasta deductie, dar eu sunt convins ca am construi gresit.

Increderea lui Avraam, credinta care i-a fost socotita neprihanire, a fost adanc inradacinata in caracterul lui Dumnezeu. O cunoastere profunda a Celui ce i-a spus sa paraseasca patria natala, rudele si confortul de acolo, aceasta incredere orbeasca in cel care isi tine legamantul, a fost definitorie pentru Avraam. In repetate randuri Domnul i-a promis ca legmantul va fi continuat cu samanta lui Avraam, iar aceasta unica samanta este Isaac (vezi Genesa 17. 19,21; 21.12). Dumnezeu nu lucreaza impotriva cuvantului dat si nici impotriva caracterului Sau! Evrei 11. 17 completeaza tabloul increderii lui Avraam spunand ca prin credinta a primit cu bucurie fagaduintele, si prin aceeasi credinta se gandea ca Dumnezeu l-ar fi inviat din morti daca sacrificiul ar fi fost dus la final. Probabil ca increderea lui Avraam ar fi mers atat de departe incat sa creada ca inclusiv din cenusa Dumnezeu l-ar fi reconstituit pe Isaac, de dragul cuvantului dat si promisiunii facute!

Frica de Cel Preainalt este subliniata chiar de Dumnezeu insusi! Avraam s-a temut de Dumnezeu, si s-a supus poruncii, oricat de neobisnuita ar fi fost. Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii, dar pentru Avraam aceasta frica de Dumnezeu a depasit cu mult obisnuitul! Frica de Dumnezeu nu este o teorie a unor teologi ascunsi in turnul lor de fildes. Frica de Dumnezeu face parte din cotidian, este pusa la incercare zi de zi datorita tentatiei idolatriei, care se manifesta prin canalizarea fricii spre oameni, obiecte, obiceiuri sau situatii. Frica are de a face cu maiestatea lui Dumnezeu si produce uimire, reverenta si recunoasterea pozitie in cel care este expus la aceasta maiestate. Inchinarea este raspunsul natural ce deriva din frica.

Ascultarea este acea calitate care vine in mod logic in urma increderii nezdruncinate si a fricii pervazive. Ascultarea manifesta in mod dinamic increderea si frica, este partea vizibila a icebergului. Neascultarea tradeaza lipsa increderii si a fricii. Un om care actioneaza in neascultare (de fapt in ascultare de fire) este un om care traieste intens intre necredinta si indoiala, intre frica de oameni si de propria reputatie! Un astfel de om nu este un urmas al lui Avraam, tatal celor credinciosi.

Increderea, frica si ascultarea, luate in aceasta relatie si privite in aceasta secventa a derularii lor, sunt cheia succesului si a binecuvantarii! Avraam este un model in aceasta privinta: binecuvantat peste masura si fiind o binecuvantare peste masura pentru celelalte familii ale pamantului.

Deseori cautam formula succesului, dar pe masa noastra de lucru INCREDEREA in Dumnezeu, FRICA de Dumnezeu si ASCULTAREA de Dumnezeu se regasesc in cantitate neglijabila. Folosite doar atunci cand ne convin, apreciate in altii doar pentru a ne scoate pe noi in evidenta, acestea trei sunt Cenusaresele si nu Printesele bisericilor noastre. Nu formele trebuie sa ne intereseze, ci schimbarea atmosferei printr-o dedicare vizibila pentru incredere, frica si ascultarea de Dumnezeu. O schimbare a formelor fara o transformare reala a fondului, seamana cu o operatie estetica realizata profesional pe un trup de 90 de ani plin de colesterol, cancer si TBC.

Operatia trebuie realizata pe cord deschis, inima trebuie reformata in asa masura sa poata aprecia la altii si performa zi de zi INCREDERE, FRICA si ASCULTARE!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: