Un exemplu interesant de aplicare a Cuvantului inteles


Neemia 8.9-12 Dregătorul Neemia, preotul şi cărturarul Ezra, şi Leviţii care învăţau pe popor, au zis întregului popor: „Ziua aceasta este închinată Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă bociţi şi să nu plângeţi!” Căci tot poporul plângea când a auzit cuvintele Legii. Ei le-au zis: „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi trimiteţi câte o parte şi celor ce n-au nimic pregătit, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru; nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.” Leviţii potoleau pe tot poporul, zicând: „Tăceţi, căci ziua aceasta este sfântă; nu vă mâhniţi!” Şi tot poporul s-a dus să mănânce şi să bea. Şi au trimis câte o parte şi altora, şi s-au înveselit mult. Căci înţeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră.

Permite-mi sa creez putin contextul acestor versete. La patru zile dupa terminarea zidului, poporul s-a strans pentru citirea Legii. Aproape doua luni nu mai avusesera timp de aprofundarea Scripturilor, dar acum era timpul potrivit! Vei invata mai multe despre importanta intelegerii contextului cultural, gramatical si istoric atunci cand vrei sa intelegi un text.

Fiind citita si explicata pe intelesul celor care ascultau, Legea lui Moise i-a convins pe participanti de pacatosenia lor si au inceput sa se jeleasca si sa planga. In original este clar ca Neemia a spus poporului sa nu se mai jeleasca pe ei insisi (diateza reflexiva), pentru ca ei boceau ca dupa un mort pentru ei insisi – in lumina Scripturii se vedeau morti!

Plansul implica emotii puternice. Aceste reactii erau pentru ca intelesesera Legea. Desi stateau nemiscati in inima lor nu puteau sta relaxati si linistiti! Ziua in care se intampla aceste lucruri este ziua de Luna Noua (inceputul fiecarei luni), dar acum era speciala, era inceputul anului. Luna Noua era o zi de sarbatoare, de bucurie,  de aceea Neemia i-a oprit sa se mai boceasca pentru ei insisi! Pai trebuia sa ii lase sa isi planga pacatul! NU! Prin exprimarea durerii ei puteau stricau ocazia festiva pe care Iahve le-o poruncise s-o tina cu ocazia Lunii Noi!

Nu incurcati zilele si ocaziile: Ziua Ispasirii era o zi de bocet (mai aveau 9 zile), acum era Sarbatoarea Trambitelor, un timp de veselie si de bucurie!!! Dupa 6 ore de predicare expozitiva oamenii au izbucnit in plans! Asta pentru ca Dumnezeu le atinsese atat mintea cat si emotiile! Ei nu prefabricasera nimic! Dar acum Neemia ii trimite acasa cu imperative clare: plecati acasa, mancati, beti, trimiteti portii celor ce nu au ceea ce aveti si voi!

I-a trimis acasa sa se bucure! Mancaruri fine, preparate ce erau de domeniul delicateselor (Cornilescu traduce prin „mancaruri grase”), bauturi dulci si aromate. Unii erau saraci si s-ar fi bucurat si ei de ceva delicatese sau bauturi racoritoare… dar nu aveau cu ce! Tot Israelul trebuia sa se veseleasca si sa se bucure! Este o imagine care te inalta!

Bucuria lui Iahve este protectia lui Israel adica Domnul se bucura pentru pocainta lor… dar exista un pericol! Exagerand cu bocitul, era posibil ca bucuria lui Iahve sa fie stricata. El intelesese deja unde era inima lor, dar manifestarea trebuia sa fie de bucurie. Am intalnit in viata mea crestini care sunt impotriva veseliei. Eu nu pot concepe un crestin fara bucurie, fara zambet, fara veselie contagioasa! Pur si simplu nu cred! Imi pare bine ca am de partea mea o companie selecta a Vechiului Testament care a inteles principiul bucuriei lui Iahve (ma refer la Neemia, Ezra, preotii si Levitii din timpul lor).

Sfintenia si bucuria merg impreuna. „Bucuria este vaselina care unge rotile supunerii” obisnuia sa spuna Mathew Henry. Aplicand si supunandu-se Cuvantului, poporul s-a dus sa celebreze in stil mare! Un gand care imi vine chiar acum este: de cand nu ai mai facut un ospat pe cinste pentru ca ai inteles Cuvantul lui Dumnezeu? De cand nu ai dus ceva de mancare unora care stiai ca nu se pot bucura deplin, pentru ca nu isi pot permite DELICATESE… DAR TU ITI POTI PERMITE! De cand nu ai mai plans si nu te-ai cercetat in lumina Cuvantului pe temele care s-au predicat?

Am devenit buni degustatori de predici, de cantari, de poezii, de calitatea conducerii… atat de buni, incat inimia noastra nu mai sangereaza, ochii nostrii nu mai plang, mainile noastre nu se mai ridica spre cer, gandurile noastre nu se mai invinovatesc!

Traim o credinta searbada, rece si seaca! Si toate acestea pentru ca noi nu mai aplicam Cuvantul in viata noastra. Bucuria Domnului nu mai este o prioritate pentru noi! Altruismul nu mai inseamna nimic! Daca cineva ne-ar taia venele, nu mai curge sange ci ANTIGEL! Singura noastra preocupare este sa nu crape instalatia… dar instalatia trebuia demult sa duduie de caldura!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: