De la devotatment la necredinta


Ioan 20:28   Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!”

In Duminica Tomii am surprins impreuna cu Apostolul Ioan un ucenic devotat dealtfel, dar care era in coborare libera pe treptele declinului. Este intr-adevar vorba de Toma care mai are si alti gemeni in generatia noastra. Devotamentul lui Toma este de invidiat, intentiile sale sunt de obicei bune, iscusit in vorbe, si logic in ceea ce face… ba chiar prea logic. Ioan este ca un paparazzi priceput surprinzandu-l pe Toma de fiecare data cand mai coboara inca o treapta, pana cand Isus ii opreste declinul.

Prima treapta este cea a pesimismului si este creionata in Ioan 11.6-16. Aceasta intamplare are loc cu aproximativ o luna inaintea Sarbatorii Pastelor cand Isus afla ca prietenul Sau Lazar este grav bolnav. Isus intarzie in mod voit plecarea spre Betania pana cand afla ca Lazar a murit. Vorbind cu lejeritate despre moartea lui Lazar, Isus este apostrofat de Toma pentru intarziere si pentru dorinta stil kamikaze a lui Isus de a reveni in Iudeea unde era cautat sa fie omorat.

De obicei dependent si devotat lui Isus, acum remarca lui Toma este una pesimista, nu una care sa tradeze devotamentul: daca Isus nu a facut nimic pentru prietenul lui, daca are de gand sa mearga in calatoria asta sinucigasa, atunci sa murim si noi cu EL!

A doua treapta este cea a materialismului si este redata in Ioan 13.36-14.7. Aceasta poza este de data aceasta luata de Ioan in Camera de Sus. Framantat in pesimismul sau, Toma de data aceasta mai coboara o treapa cand reactioneaza la cuvintele lui Isus despre o destinatie pe care o alesese El si unde astepta ca si ucenicii sa ajunga.

Toma este mai incet la gandire pentru ca este atent la detalii si are nevoie de timp pentru a procesa fiecare detaliu in parte. Acum, ca unul care nu intelege ce se discuta, vrea sa isi lamureasca o problema. Toma este logic: daca nu stiu unde mergi de unde sa stiu care este calea pana acolo? Toma este un materialist in gandire: Isus vorbeste despre un drum spiritual pe care trebuie sa mearga, iar Toma se gandeste la drumurile pe care le faceau impreuna. Isus ii raspunde ca aceasta cale nu este una materiala… este una spirituala: El este Calea!

Coborarea pe cea de-a treia treapta este prezentata in Ioan 20.19-29 si este prilejuita de lipsa lui Toma dintre ucenici. Aceasta treapta este cea a necredintei. Incalcit in materialismul sau, Toma nu este impreuna cu ucenicii in dimineata Invierii, iar la vestea cea mare raspunde cu necredinta: nicidecum nu voi crede! Manifestand o incertitudine mare prin folosirea verbului la subjonctiv, Toma este oprit prin porunca lui Isus atunci cand i se arata si lui: opreste-te din lipsa ta de incredere.

Toma nu numai ca s-a oprit, ci a urcat treptele coborate in timp. Pret de o luna Toma coboara de la devotament la pesimism, la materialism si ajunge la necredinta, dar urcarea i-a luat mai putin timp si a fost exprimata prin celebra declaratie: Stapanul meu si Dumnezeul meu! Nu exista lift, nu exista scurtatura, exista aceleasi trepte pe care ai coborat… de aceea Toma le foloseste!

Sa nu te intrebi daca vei ajunge la necredinta… poate deja ai ajuns. Ai ajuns aici pentru ca ai coborat! Mai intai ai fost dezamagit de Isus pentru ca nu a actionat asa cum ai fi vrut tu… si ai coborat in pesimism: partenerul de afaceri te-a dezamagit si tu il parasesti pe Isus pentru ca nu te-a pazit, ti-a murit cineva drag si Isus nu a fost acolo sa-l salveze, economia se duce de rapa si Isus nu face nimic pentru tine si familia ta, in biserica relatiile nu sunt asa cum ar trebui sa fie iar Isus nu face nimic, ceva neasteptat se intampla la scoala iar Isus nu rezolva situatia, concediul este ruinat iar Isus nu reactioneaza.

Apoi ai cautat refugiul in materialism, poate doar pentru a umple un gol care deja s-a creat in sufletul tau. Este mai usor sa te refugiezi in cele materiale, dar pericolul este ca nu le mai intelegi pe cele spirituale. Ceea ce trebuia inteles spiritual: voia lui Dumnezeu, conduita marturisitoare in lume, slujirea crestina, Marea Trimitere, rugaciunea pentru dusmani… acum nu mai au sens pentru ca inca hranesti dezamagirea pe care in mintea ta Isus ar fi alimentat-o prin faptul ca a intarziat, iar Lazarul din viata ta miroase greu datorita putrefactiei.

Normal ca ai ajuns un necredincios! Nici nu se putea altfel! De la declaratii acide, ai ajuns la cele lumesti si ai sfarsit in declaratii ale necredintei! Normal ca ai ajuns aici! Cei din jurul tau vorbesc cu entuziasm despre bucuria mantuirii, despre voia Domnului, despre partasia crestina, despre inchinarea in duh si adevar, despre beneficiile studierii Scripturii, despre rugaciunile ascultate, despre efectele Evangheliei in viata celor necredinciosi… si toate acestea te lasa rece!

OPRESTE-TE DIN NECREDINTA TA SI FII CREDINCIOS!

Daca nu te opresti si urci treptele inapoi, IMPIETRIREA se va instala, Dumnezeu va incepe sa te disciplineze prin neputinta, boala sau chiar moarte fizica. Daca de la cuvinte ale necredintei ai ajuns la fapte ale necredintei, Dumnezeu va folosi Biserica Locala pentru a te disciplina… in dorinta de a fii recuperat! Mai degraba cauta recuperarea in relatia ta cu Domnul Isus cel inviat, dupa modelul de la Marea Galileii, raspunzand la intrebarea: ma iubesti tu pe mine?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: