Constatarea decesului credintei active


Iacov 2:14-17 Fratii mei, ce -i foloseste cuiva sã spunã cã are credinţă, dacă n’are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?  Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,  şi unul dintre voi le zice: ,,Duceti-vã în pace, încãlziti-vã si sãturati-vã!„ fãrã sã le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?  Tot aşa şi credinţa: dacă n’are fapte, este moartã în ea însasi.

Sunt peste tot: pe strada, in tramvaie, in autobuze, la ghenele de gunoi ale blocurilor, in parcuri, in gari, in fata bisericilor, desupra unui canal aburind… oamenii strazii! Ei nu sunt cersetori de meserie, ei nu stau pe strada pentru ca le face placere, ci pentru ca sunt nevoiti de situatie. Bolnavi. Flamanzi. Insetati. Goi. Mirosind urat. Cu parul ravasit. Impingand carucioare de la Hipermarketurile din apropiere. Tristi. Resemnati. Scormonind in pubele. Mancand resturi. Ametiti de bautura sau drog.

Dar nu au fost intotdeauna asa! Orfani debusolati dupa iesirea din institutia care i-a tinut pana la o vreme. Parinti care au fost alungati de copiii dupa ce le-au data casa parinteasca. Femei cu copii in brate, batute si alungate din caminul lor de soti betivi. Oameni seriosi care au fost victimele pacalelilor vinatorilor de case.  Oameni care si-au pierdut locul de munca si au fost fortati sa traiasca pe strada. Familii evacuate din casele nationalizate. Copii batuti de parinti pana la fuga de acasa.

Sunt rani care sangereaza zilnic, iar noi ii vedem si le spunem „Domnul sa va binecuvanteze!” Nu este treaba noastra, pentru ca nu din cauza noastra au ajuns asa. Dar niciodata nu ne-am gandit sa ne oprim si sa-i intrebam de viata lor, de nevoile lor, de provocarile lor. Nu stim de ce au ajuns asa, si Doamne fereste! Cum sa le dai ceva?

Dar daca Dumnezeu i-a inclus in strategia Sa de salvare? Dar daca Dumnezeu te trimite pe tine sa le dai de mancare pentru hrana zilnica si sa le dai haine pentru nevoia de imbracaminte pentru acel anotimp, sau conditie meteorologica?

Credinta fara fapte este fara beneficii. Credinta vorbelor goale este moarta. Credinta intelectuala este decedata, iar cu ea ai ajuns si tu in cosciug! Biserici reci pline de cosciuguri… oare cum ai reactiona daca ai vedea asa ceva? Cu siguranta ai fugi! Cum sa stai printre cosciuguri pline de credinte decedate? Si totusi putem sta… si inca bine de tot!

Cum poti zice pofta buna, cand desi pofta este, totusi nu este de mancare? Sa nu incepeti sa le dati nimic! Asa spunea Iacov despre atitudinea crestinilor cu credinta decedata! Analizeaza-ti limbajul –  spui: Slavit sa fie Domnul, Aleluia, Domnul sa te binecuvanteze, dar o haina nu dai… o paine nu cumperi saracului… un ban celui in nevoie este prea mult. Sau poate pentru ca stii ca cel gol si flamand din biserica este dependent de tine intr-un fel sau altul si il santajezi: daca nu faci sau daca nu zici cum dictez eu, atunci vei avea necazuri.

In biserica nu se mai aude „Aleluia”‚ de Handel, ci „Prohodul”! Dar Isus vrea sa se atinga de cosciugul credintei tale, asa cum s-a atins de targa tanarului din Nain. Vrea sa opreasca procesiunea si vrea sa iti reinvie credinta pentru ca nu ai fost salvat sa lenevesti, ci sa lucrezi. Isus a lucrat, noi trebuie sa lucram! Credinta care nu lucreaza este decedata… la fel de moarta ca si moartea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: