Complementaritate inseamna acoperirea unei absente, nu unei nevoi


Efeseni 5. 22-27 Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

Pentru ca am fost provocat sa merg putin mai departe cu ideea din postarea trecuta, am ales sa mai avansez putin ideea de complementaritate, de omolog exact al sprijinului ce inseamna Eva pentru Adam . Avand in vedere faptul ca este o relatie de complementaritate, iar Eva era complementul (sau complimentul) perfect al lui Adam, aceasta insemna ca ea aducea in parteneriatul lor, ceva ce ii lipsea lui Adam si invers.

In primul rand textul din Genesa descopera faptul ca pentru a se inmulti si a administra creatia, Adam avea nevoie in primul rand fiziologic de un complement perfect… si l-a primit. De aceea Dumnezeu comenteaza in v 24 faptul ca cei doi sunt sortiti sa fie o singura carne, un singur trup. Recuplarea carnii la loc este o scena vizuala extrem de bogata care implica operatie de scoatere a coastei si carnii, de construire a Evei, de prezentare a lui Adam si de impreunare a carnii in cea mai frumoasa experienta de consumare a casatoriei!

Dar venind in Efeseni cand femeii i se cere sa se subordoneze (supunerea inseamna subordonare ca in cazul rangului in armata) in toate lucrurile, iar barbatului i se cere sa iubeasca asa cum a iubit Domnul Isus, porunca aceasta tot in contextul complementaritatii este. Multi considera ca femeia i se subordoneaza barbatului pentru ca el are o nevoie speciala de respect, de aceea femeia o implineste. De asemenea faptul ca femeia are nevoie de iubire, de aceea barbatul satisface aceasta nevoie.

Limbajul folosit aici mie mi se pare periculos. Limbajul de tip: nevoie, necesitate, dorinta, placere, pofta, simtaminte, tanjiri, tradeaza limbajul idolatriei in Sfintele Scripturi. Cand cineva spune ca are nevoie de ceva, sau simte ca ar trebui sa faca ceva, sau tanjeste dupa ceva, sau doreste ceva, sau are placere sa faca sau sa ia ceva… acest limbaj tradeaza idolul care doreste, revendica, condamna si sacrifica (Iacov 4.1). Consider ca este periculos sa ii pune in gura lui Pavel acest limbaj!

Pe de cealalta parte limbajul complementaritatii este biblic. Acesta s-ar traduce cam asa:

  • Daca Eva trebuie sa se subordoneze lui Adam, asta inseamna ca lui Adam ii lipseste aceasta latura a supunerii, pe care ea o va aduce in familia lor. Cand Eva i se subordoneaza lui Adam in toate lucrurile, aceasta slujire este de fapt atribuita lui Cristos, dar beneficiarul ei este Adam. Pe langa aceasta subordonarea trebuie sa existe in forma bilaterala atat in familie cat si in biserica.
  • Daca lui Adam i se cere sa iubeasca, asta inseamna ca lui Eva ii lipseste acest gen de dragoste, pe care numai Adam o poate aduce in familia lor. Cand Adam o iubeste oe Eva, aceasta slujire este de fapt atribuita lui Cristos, dar beneficiara este Eva. Pentru a fi specific, Pavel a trebuit sa explice despre ce tip de dragoste este vorba, de aceea detaliaza.
  • Principiul complemetaritatii se traduce si in relatia Cristos-Biserica. Ceea ce nu avea Cristos (pacatul) avea din plin Biserica, iar ceea ce nu avea Biserica (neprihanirea) avea din plin Cristos. Complementaritatea se extinde astfel nu numai in actiuni, ci si in stari existentiale.

Cineva spunea ca sotia ori iti injumatateste slujirea, ori o dubleaza. In sensul complementaritatii, ceea ce aduce celalat in familie ori injumatateste, ori dubleaza slujirea pentru Cristos. Daca celalalt partener in loc sa aduca ceva in familie pentru a completa, de fapt aduce ceva negativ, atunci acest partener nu isi va dubla slujriea si sfintirea, ci o va injumatati. Cine isi poate lua responsabilitatea de a injumatati slujirea unui crestin, sau unei crestine?

O alta aplicatie este in domeniul casatoriei cu cei din lume. Un partener din lume vine cu ce completare in casatoria cu unul din biserica? Ce nu are crestinul si are necrestinul? Are ceva de care a scapat de mult si nu ar trebui sa se intoarca niciodata in acea stare. Este ceea ce Iacov numeste prietenia cu lumea. Inseamna ca acel crestin/crestina in mod deliberat preia datorita relatiei de casatorie principiile si modul de operare al sistemului corupt din care vine celalalt si il aduce in familie si implicit in biserica. Ce fel de parteneriat este acesta?

Ma opresc aici pentru a va lasa sa meditati si sa comentati daca simtiti nevoia. Aplicatii sunt multiple, trebuie doar sa dai putin timp pentru a realiza implicatiile complementaritatii.

Anunțuri

2 responses to this post.

  1. Oau …. Chiar m-ati pus pe ganduri rau de tot… ce plina de aplicatii si implicatii (in acelasi timp) sunt in acest proces al complementaritatii…Si cat de eronat se intelege acest cuvant , asta fiind cauza comportamentelor gresite si necorespunzatoare, complementaritatea avand astfel de suferit enorm si scopul casatoriei nefiind deloc implinit in temenii Scripturii…
    Situatia mai dezamagitoare este ca si crestini traiesc si inteleg, in acelasi mod eronat, acest aspect important si vital al scopului unei casatorii creand astfel casatorii ce esueaza( vb in termenii lumii ), copii ce sufera, parteneri neimpliniti , si se poate continua si cu implicatii mult mai grave si adanci – contrare voii Lui Dumnezeu si nerespectand chiar, legamantul facut inaintea Domnului(lucru care pe El il „manie” …. )

    Oricum , m-ati impresionat in mod placut si … nici nu stiti cata nevoie aveam noi ( ca si familie – v-am spus ca simtim ceva f ciudat intre noi ) de aceste ganduri…. Ma rog , ca sa intelegem amandoi corect ceea ce vrea Domnul sa ne comunice si sa aplicam in mod corect in viata noastra.
    Va multumim !Si , va rog , sa va rugati pentru noi.

    Lidia Bologan

    Răspunde

    • Pai ce sa spun… ma bucur ca te-am pus pe ganduri! Asa si trebuia! De fapt atunci cand lasi Cuvantul sa te patrunda, nu poti decat sa ramai pe ganduri si sa incepi sa GANDESTI!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: