Biserica tolerantei fara discernere


Pergam – un oras politic

  • Azi Bergama in Turcia, atunci capitala administrativă și politică a Provinciei Asia
  • Oras bogat care a investit in temple: Zeus, Atena, Dionosos, Esculap. Bogăția vine din industria de pergament. Ptolemeu Epifanes a stopat exportul de papirus, iar Eumene II a dezvoltat un nou material din piele de animal numit pergament, nume primit dupa orasul Pergam
  • Biblioteca de 200.000 volume, in competitie cu cea din Alexandria, luata de Cleopatra acolo si arsa de Sarazini.
  • Altarul lui Esculap: parte din tratament sa stai cu serpi neveninosi o noapte in templu (hraneau un sarpe si-l venerau)
  • Locul de nastere al lui Galen (al doilea medic dupa Hipocrate)
  • Fascinatia inchinarii la idoli: Augustus și zeița Roma mai târziu Traian a construit un alt templu, ceea ce a dat numele de Gardianul Templelor orașului Pergam. In Smirna crestinii erau pusi la incercare o zi pe an, aici crestinii erau in pericol in fiecare zi! Viața socială și politică a vremii era adânc inrădăcinată în idolatrie. Era un oraș super idolatru.

Problema bisericii din Pergam – toleranța față de cei ce au predat presiunii culturale

  • Textul scrisorii dezavaluie fundamentul ce a cauzat pacatuirea in Pergam, vorbind de tronul lui Satan. Tronul reprezinta o poziție oficială și face aluzie la proeminența în Pergam a închinării la împărat. Asiarhul care l-a condamnat pe Policarp în Smirna era un preot local al cultului imperial. Numai cultul imperial putea avea autoritatea de a-l omorâ pe Antipa, iar acest cult era agentul prin care Satan iși urmărea interesele in Pergam. Satana era cel ce controla si dadea putere tronului (genitiv subiectiv), un scaun guvernamental. Satana nu este omniprezent: nu poate fi in doua locuri deodata… deocamdata locuia in Pergam!
  • Socializarea în acele vremuri era una idolatră atât în public cât și în case. Norma societății în Pergam era idolatria, iar refuzul de a mânca însemna excluderea de la orice activitate publică sau privată. Știai că dacă te duceai la petrecerea respectivă se mănâncă ce era oferit idolilor, dar acolo găseai imoralitatea dusă la extremă. Balaamiții spuneau că este OK să mergi la aceste petreceri chiar dacă păcătuiai, pentru că asta însemna să nu fii fanatic, ci doar relaxat moral! Acești Balaamiți iși foloseau autoritatea să prindă în capcană pe frații lor!
  • În aceeași manieră, dar nu identic, Nicolaiții, erau cei care se luptau împotriva legalismului atât de tare, încât depășiseră demult granițele păcatului! Au pervertit ideea libertății creștine pe care o predica Pavel.
  • Și unii și alții au ajuns pe căi diferite la aceeași concluzie: unii mergând pe latura culturală, iar alții mergând pe latura teologică au adus imoralitatea în Trupul Bisericii! Inchinarea se efectua în condiții de imoralitate și complicitate la păcat, iar Domnul Isus este gata sa faca razboi cu oricine isi bate joc de inchinare cedand presiunilor culturale sau sexuale.

Dusmanii bisericii din Pergam

  • Satan – Adversarul care folosea sistemul politic pentru a persecute biserica.
  • Balaamitii – extremisti din interiorul bisericii care puneau capcane inaintea bisericii pentru a cauza impiedicarea si ramanerea in capcana. Capcana era relaxarea bisericii in fata mancarii inchinate idolilor si a imoralitatii sexuale.
  • Nicolaitii – urmasii lui Nicolae apostatul care a predicat o Evanghelie a libertinismului antilegalist, care a determinat crestinii sa devina idolatrii si imorali.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: