Imitându-L pe Dumnezeu – Efeseni 5.1-21 (mini-comentariu)


Cei care îl imită pe Dumnezeu trebuie sa o faca în maniera unor copii dragi cărora El le-a devotat dragostea Lui. Isus a fost numit fiu preaiubit, iar credincioșii sunt numiți în aceeași manieră de către Tatăl!

TRĂIREA ÎN DRAGOSTE

Trăirea  ca stil de viață în sfera dragostei se face după modelul lui Cristos, adică în modul în care acesta a luat inițiativa și s-a sacrificat pentru a se oferi ca jertfă lui Dumnezeu  cu scopul de a satisface justiția divină. Această jertfă a fost acceptată ca miros plăcut de Tatăl.

Un stil de viață diametral opus este cel prezentat ca existând deja în biserica din Efes. El se reducea la păcatele cărnii în domeniul relațiilor sexuale ilegale, al impurității de orice fel, dar și al păcatelor în atitudine cum ar fi lăcomia care este un egoism dus la extrem. Credincioșii trebuie să se înfrâneze de la orice gând și faptă care ar putea descalifica închinarea lor, pentru că aceste fapte nu sunt potrivite unor sfinți.

Aceste păcate duc mai departe la păcătuire în vorbire. Orice obcenitate sau vorbire ușuratică și prostească, sau glume proaste care au ajuns ridiculizări sarcastice sunt menționate de Pavel ca fiind diametral opiuse trăirii în dragoste. În loc de a dustruge pe alții cu glume necioplite, vorbirea ar trebui să fie una care laudă și ridică pe cei din biserică.

Credincioșii din Efes acționau și vorbeau ca cei din lume, deși știau foarte bine că cei din lume care fac aceste lucruri nu au parte de Împărăția lui Dumnezeu. Curvarii, necurații, lacomii nu au moștenire în Împărăție!  Un bun exemplu de lăcomie este cel al lui Esau care pentru o farfurie de ciorbă a renunțat la moștenire, ratând binecuvântările ei. Cei care sunt carcaterizați de imoralitate, necurăție și lăcomie chiar dacă pretind că sunt creștini, nu sunt incluși în Împărăție.

TRĂIREA ÎN LUMINĂ

Când unii încearcă să-i înșele pe cei din biserică spunând că acest comportament nu este judecat și nu are consecințe, această vorbire este caracterizată de Pavel ca goală de conținut, pentru că mânia lui Dumnezeu este direcționată atât spre necredincioși cât și spre cei ce înșeală. Această mânie există și în prezent, pentru că Împărăția există deja, dar mai cu seamă va fi dezlănțuită în viitor.

În perspectiva judecății, credincioșii nu trebuie să ia ca ceva inofensiv participarea la stilul de viață al celor care înșeală! Deși înainte erau pe cont propriu ca întrupare a întunericului, acum, cei credincioși sunt întruparea luminii prin poziția lor în Cristos. Ei sunt obligați acum de sfera în care își duc viața.

Rezultatele unui copil al luminii constau în orice act de bunătate, neprihănire și adevăr. Modul în care se realizează aceste rezultate este testând orice aspect al vieții, prin voia lui Dumnezeu. După test, credinciosul va aproba ca stil de viață doar ceea ce îi este pe plac lui Dumnezeu! Acesta este un standard stabil și de încredere! Testul nu este aplicat doar personal, ci și congregațional pentru cei care trăiesc în întuneric. Motivul expunerii este depășirea standardului rușinii și al transparenței, deoarece aceste fapte sunt făcute în secret.

Pavel dă curs unui imn al pocăinței care subliniază nevoia de trezire. Cei care încă mai dorm printre morți (nu sunt morți, ci doar dorm acolo…) trebuie să se trezească, iar Cristos va aproba acest gest de curaj. Pocăința cere curaj și umilință!

TRĂIREA ÎN ÎNȚELEPCIUNE

Fiind imitatorii lui Dumnezeu, credincioșii trebuie să trăiască atent ca unii care știu planul lui Dumnezeu pentru viața lor. Aceasta se va vedea clar dacă vor acționa înțelept. Mai întâi de toate vor profita de orice ocazie care apare în ciuda intimidărilor din partea celui rău. Apoi un alt indiciu este dacă vor reuși să trăiască efectiv acea voie a lui Dumnezeu, sau vor fi în incapacitate de a discerne modul de a trăi practic ceea ce cunosc deja. Ultimul indiciu este viața în toate aspectele sale, dar în special dacă vor înceta obiceiul de a se îmbăta. Prin îmbătare controlul vieții nu mai este al Duhului Sfânt, ci al alcoolului! Controlul alcoolului se vede în rezultatele sale, adică în risipa care distruge viața.

Controlul Duhului Sfânt se vede în vorbire, cântare, răspunsul la situațiile vieții și supunere. Vorbirea trebuie să fie spirituală, inspirată din psalmi, imnuri și ode spirituale. Cântarea trebuie să izvorască din inimă spre buze, iar aceasta se observă în închinare. Mulțumirea vine ca răspuns la problemele vieții, mai ales la cele mai presante și ciudate. Supunerea este reciprocă în domeniile de conducere, adică A se supune lui B când acesta conduce, iar B se supune lui A când este zona lui de conducere. Toate acestea arată umplerea pe care o face Dumnezeu cu Duhul Sfânt în viața celor credincioși.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: