Archive for the ‘Articole’ Category

Metanoia Ploiesti – un privilegiu al slujirii

Motivul pentru care am început acest blog a fost datorită cercetării Domnului într-un moment în care decizia personală era să ies din lucrare. Pe fondul gustului amar pricinuit de unii care iși spun ”frați”, am considerat că este mai bine să îmi schimb domeniul de activitate. Domnul nu a fost de acord cu gândurile mele, iar relansarea în lucrare am făcut-o sub egida motto-ului: ”Mai bine arzi decât să ruginești!”

Domnul a folosit într-un mod providențial un prieten de tip Barnaba si o biserică de tip Antiohia pentru a mă aduce la Metanoia Ploiești. Ceea ce a urmat în cei doi ani surși a fost doar o istorie intensă a ceea ce eram dator să fac! Mâna cea bună a Dumnezeului nostru a fost cu noi în încercări la care alții nici nu au visat, în condiții extreme la care alții nici nu au ajuns, în minuni ce par de domeniul Faptelor Apostolilor.

Un privilegiu pentru care nu am nici un merit! Un privilegiu memorabil! Un privilegiu pentru care merită să-ți investești viața! Nu o carieră… un privilegiu divin!

Ieri a fost ultima duminică petrecută în mijlocul Turmei Metanoia Ploiești. Parcă nu aș fi dorit să se termine! Ceea ce este mai bun este pe cale să se întâmple pentru biserică și bucuria mea este deplină! Domnul să te călăuzească pe mai departe Metanoia Ploiești! Să-și lumineze Fața peste tine și să-ți deschidă noi uși pentru Cuvânt!

Mulțumesc echipe de coordonare pentru sprijinul acordat în conducerea acestei biserici. Mulțumesc Bisericii Metanoia pentru un capitol de excepție în viața famliei noastre. Mulțumesc Domnului Isus pentru răbdarea pe care a avut-o cu mine ca sub-păstor ce are îngrijă turma peste care m-a pus. Mulțumesc Tatălui pentru privilegiul slujirii. Mulțumesc Duhului Sfânt pentru călăuzire!

Acum se deschide un nou capitol pentru noi: Metanoia Viena! Ne rugăm ca Mâna cea bună a Dumnezeului nostru să ne urmărească în continuare în acordarea unui nou privilegiu! Noi responsabilități, noi provocări, noi uși pentru Cuvânt… același Dumnezeu!

Anunțuri

Politica bisericeasca de la origini pana in prezent

(articolul acesta a aparut in Farul Crestin, iar la rugamintea unui coleg de lucrare l-am publicat si pe blogul meu)

Predicand din Epistola lui Iacov in biserica locala unde slujesc, am ajuns la convingerea ca acest subiect nu trebuie ocolit, ci abordat. M-am simtit dator in fata lui Dumnezeu, ca ceea ce am inteles sa transmit mai departe si altor frati si surori in Domnul Isus. Asa s-a nascut dorinta de a schita esenta acestui subiect asa cum l-am inteles din inima pastorala a lui Iacov.

Sa adresezi o problematica atat de delicata in zilele din urma este un act de curaj. Subiectul tabu al masinatiilor, manipularilor si sforariilor din biserica locala este incomod si deranjant, dar actual. Desi nu discutam prea mult despre acest cancer ce distruge bisericile locale, totusi promovam politica bisericeasca atat prin practicarea ei cat si prin lasitatea tacerii. Cei care o promoveaza pot fi gasiti pe toate treptele ecleziastice de la simpla membralitate pana la orice nivel de conducere. Desi este hidoasa, ea se ascunde de fiecare data in spatele „binelui bisericii.”  In cele ce urmeaza voi folosi termenul de „politica bisericeasca” pentru a desemna tactica abila de a atinge un scop egoist sau de a satisface o ambitie personala sau de grup.

Scriu aceste randuri nu ca act de curaj din partea mea, ci doar ca un act al ascultarii. Actul de curaj ii apartine lui Iacov, fratele Domnului Isus, care scria unor frati si surori contemporani lui, explicand stari de fapt reale. Am constatat din experienta mea in lucrare ca desi recipientii s-au schimbat, mesajul este relevant si aplicabil in bisericile locale contemporane. Iacov nu vorbeste oamenilor de pe strada si nici despre ei, ci vorbeste celor din biserica lui Cristos dezvaluind starea lor pacatoasa.

Cu toate ca acesti crestini intelesesera mesajul Evangheliei, nu mai traiau Evanghelia si ce este mai grav, nu mai erau o Evanghelie pentru cei necredinciosi. Imprietenindu-se cu lumea, fascinati de sistemul corupt de unde Domnul Isus ii salvase, crestinii transformasera biserica locala intr-o arena a luptelor gladiatoriale, sau intr-un teatru al operatiunilor din cele mai lumesti.

Iacov are un stil aparte: descrie o stare de fapt, da porunci clare si inainte sa iti dai seama ce se intampla cu tine, trece la o alta problema inrudita cu cea pe care o discuta. Desi te lasa cu gura cascata si cu mintea inca ametita de lovitura primita, Iacov merge mai departe fara sa iti lase timp sa rasuflii! Este un chirurg care nu are timp de conferinte biblice, scopul sau este sa diagnosticheze si sa taie raul din radacina. Cancerul trebuia scos cat mai repede din Trup!

Realitatea politicii in biserica locala

Din modul in care scrie Iacov indica faptul ca politica bisericeasca era o problema a bisericilor locale din timpul sau. In Iacov 3.14 (Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului) el foloseste verbele la indicativ pentru a da ideea de realitate, prezentul pentru a arata faptul ca ceea ce spune el era un proces in plina desfasurare, iar imperativul pentru a creiona ideea de a inceta acea actiune. Intriga in biserica nu este inventata de curand, ci este o un simptom al unei boli mai vechi care are la fundament intelepciunea lumeasca.

Contexul in care aceasta intelepciune apare este cel in care analfabetismul biblic si teologic este mentinut ca o stare de fapt. Cu cat Scriptura nu este predicata in mod exegetic cu atat nivelul biblic si teologic este mai scazut. Invatatorii din biserica sunt chemati sa aiba o pregatire cat mai inalta din punct de vedere calitativ pentru a ridica si pe cei care inca buchisesc paginile sfinte. Cu cat politica bisericeasca urla din toate puterile, cu atat Scriptura nu mai reuseste decat sa sopteasca.

Cuvantul folosit de Iacov este eritheia care este tradus de Cornilescu prin „duh de cearta.” Este un cuvant care indica ambitia egoista, intriga, interesul personal sau colectiv, intres ce determina spiritul de partida si apararea intereselor acestui grup. Acest cuvant era folosit atunci cand politicienii conduceau campanii de castigare a voturilor, dar provine de fapt din industria textila, indicand invartirea lanii pe fus.

Cel care era caracterizat de acest cuvant era unul care tragea sforile, care isi numara si castiga voturile, care era condus de ambitia egoista pentru a-si promova interesul personal sau de partida prin intriga si joc politic. Ori de cate ori cineva face calculele celor care ar putea pleca din biserica pentru un anumit motiv, sau a celor care pot sustine cauza ambitiei personale, nu face altceva decat sa introduca sistemul corupt al lumii in biserica locala. Acest om este un politician al Iadului in comunitatea Cerului!

Pentru ca poarta atata incarcatura in semnificatie, eritheia a fost folosit si de Pavel, dar este tradus de fiecare data diferit de Cornilescu. In Romani 2.8 ca in Filipeni 1.17; 2.3 este tradus cu „duh de cearta,” in 2Corinteni 12.20 prin „dezbinari,” iar in Galteni 5.19-21 prin „neintelegeri.” Astfel aflam ca promotorii politicii si intrigii in biserica locala vor avea parte de urgie din partea lui Dumnezeu, ca vor aduce intristare Apostolului Pavel, ca nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu si ca adauga necaz lanturilor lui Pavel. De aici concludem ca impactul intrigii este atat local, cat si universal, atat temporar cat si etern.

O asemenea problema grava nu poate fi trecuta cu vederea atunci cand imbolnaveste Trupul lui Cristos. Iacov nu foloseste acest termen in sensul de reglementare a comportamentului in interiorul bisericii locale, ci in sensul de intriga si diplomatie lumeasca. Pentru ca de la inceputuri a insemnat subminarea vietii spirituale in comunitatea locala, politica bisericeasca a fost infierata atat de Pavel cat si de Iacov. Fie ca este prezenta in Roma, in Filipi, in Corint, in Galatia, in Bucuresti sau in oricare alta localitate, intriga si ambitia personala isi va pastra tiparul pentru ca are aceeasi origine.

Originea politicii in biserica locala

Pentru Iacov era clar ca starea de fapt era generata nu de o intelepciune care isi gasea radacinile in prezenta lui Dumnezeu, ci era bine infipta in pamant. Iar daca unii nu ar fi inteles mesajul, Iacov foloseste conjunctia adversativa „dimpotriva” de dragul claritatii (Iacov 3.15 dimpotriva pamanteasca, fireasca, draceasca) Pentru cateva secunde esti uluit! Intriga si ambitia personala si de grup este alimentata din imediata prezenta a demonilor! Cred ca trebuie sa clarificam putin cei trei termeni pentru a intelege pe deplin impactul acestei imagini create de batranul Iacov.

Originea pamanteasca a politicii bisericesti indica faptul ca este limitata de orizontul pamantesc al realitatii. Aceasta inseamna ca nu este nimic divin in ea… ba dimpotriva este impregnata cu atata pamant, incat si in cele mai sclipitoare momente ale ei este tot sub orizontul pamantului! Orice om mort in greselile si pacatele lui detine acest tip de intelepciune si capacitate de intriga. Poate fi rafinata, poate fi „din topor” insa tot pamanteasca este! Iacov are un nume pentru aceasta stare de fapt: prietenia cu lumea. Cand ajungi atat de prieten cu lumea, nici nu mai bagi de seama ca de fapt valorile tale sunt doar pamantesti! Insa avertizarea este ca amicul lumii este inamicul lui Dumnezeu! Cele doua sisteme nu pot coopera, pentru ca nu exista coruptie in sistemul lui Dumnezeu!

Originea fireasca a politicii bisericesti dovedeste calitatea ei fizica. In acest caz indiciul este ca nu exista nici un interes mai presus de trup, de nevoile trupesti. Oricum ar fi ambalat acest continut, tot la nevoile trupului ajunge. Nevoile trupului sunt numite de Iacov placeri (Iacov 4.1De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?). Placerile sunt acele forte senzuale care isi poarta campaniile militare in membrii bisericii, placeri care determina conflicte deschise atunci cand interesele egoiste sunt incalcate. Cei care sunt implicati in intrigi tanjesc dupa ceea ce nu au, deci iau cu forta si ucid cu sange rece, atat cu vorba cat si cu fapta. Totul se reduce la placerile carnale si senzuale care dicteaza in interiorul acestor oameni cu inima impartita.

Originea draceasca a politicii bisericesti este cea care ma face sa ma cutremur! Iacov spune ca aceasta intelepciune vine din inima dracilor si are asemanarea naturii dracilor. Dracii se pot transforma cu usurinta in ingeri de lumina fiind tot ceea ce iti doresti sa fie. Opozitie, calomniere, citarea Sfintelor Scripturi fara greseala, corectitudine doctrinara… toate acestea pot fi dovezile luminii politicienilor, dar in fapt esenta ei este demonica. Dracii pot cita Sfintele Scripturi, pot avea sentimente inalte provocate de aceste scrieri, dar nu pot actiona. Lipsa faptelor si prezenta sentimentelor este indiciul unei credinte dracesti (Iacov 2.19 – Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!). Dracii sunt cei care calomniaza, care vorbesc de rau pentru a distruge o reputatie. Complotul este locul unde perfectiunea demonica isi desfasoara perioada de practica.

Pamanteasca, fizica si draceasca – o caracterizare a genezei intrigii, ambitiei si a politicii bisericesti. La o asa origine nu este nici un secret faptul ca modul de operare trebuie sa fie departe de cer, departe de har, departe de prezenta lui Dumnezeu.

Modul de operare al politicii in biserica locala

Intriga nu poate intra in arena de una singura. Ea este strans legata de invidie, infatuare, minciuna, incalcarea voita a principiilor biblice, calomniere si manipularea sistemului legal. Interdependenta acestor modalitati de operare este expusa de Iacov, chiar daca nu toate actioneaza in acelasi timp. Biserica locala avea nevoie de un instrument de detectare a politicii bisericesti pentru a o eradica, asa ca citirea publica a Epistolei era modalitatea cea mai buna pentru vaccinarea credinciosilor.

Invidia ce producea amaraciune era una dintre cele mai mari cauze a ceea ce se intampla printre credinciosi (Iacov 3.14-16Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.). Spun ca era una dintre cele mai mari pentru ca gasesti invidie si in capitolul 3, dar si in capitolul 4. Invidia se cuibarise in credinciosi nu pentru a tranzita, ci pentru a gasi rezidenta. Iacov spune ca acei credinciosi aveau in continuu si in progres aceasta invidie.  Literalmente invidie inseamna sa fierbi ca o oala in clocot, pentru ca cineva are mai mult succes ca tine in ceea ce face sau in ceea ce are.

Pentru ca nu erau in stare sa obtina ceea ce invidiau, acesti credinciosi implicau pe cei invidiati in conflicte. In aceste conflicte, cei invidiati pierdeau ceea ce era de invidiat! Daca nu era obtinut obiectul invidiei, atunci nici cei invidiati nu trebuiau sa-l aibe. Asa arata procesul, dar ce poti invidia in biserica? Salariul pastorului, pozitia de influenta din conducerea bisericii, relatia de prietenie a unuia cu altul, reputatia cuiva, influenta informala pe care o are cineva in grup… toate acestea sunt motive reale de invidie in biserica locala.

Iacov spune ca cei care distrug biserica prin invidie si intrigi se lauda, dandu-se mari cu spiritualitatea lor. Ei nu erau laudati de altii, ca in cazul Tesalonicenilor, ci se laudau cu potentialul care exista in biserica. Pentru a insela mai bine, prezentau biserica si stare lor spirituala in cuvinte de lauda, laude care se rasfrangeau asupra lor in mod inevitabil. Prezentand biserica in culori vii minteau pe ceilalti, dar se minteau pe ei insisi. Lauda de sine mergea mana in mana cu minciuna, asa cum functioneaza si astazi. Pentru ca adresand aceasta problema, Iacov foloseste diateza reflexiva, de fapt spune ca ei se minteau pe ei insisi. De fapt minteau atat de bine incat incepeau sa creada si ei ceea ce minteau.

Politica bisericeasca este cea care impinge pe crestini sa incalce principiile biblice. Iacov spune ca actiunea lor impotriva adevarului revelat este periculoasa si ca trebuie incetata imediat. Principiile biblice ale Vechiului si Noului Testament erau incalcate fara remuscari pentru ca prietenia cu lumea era mai tare decat prietenia cu Dumnezeu. Incalcand principii mai putin grave, rezultatul era ca din ce in ce principiile grave nu mai pareau atat de grave… iar incalcarea lor era doar o problema de timp.

Calomnierea este un rau care vine direct din inima Satanei (Iacov 4.11 – Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător). Cuvantul Diavol inseamna Calomniator, adica unul care insinueaza anumite lucruri cu scopul de a distruge o reputatie.  Calomnierea in biserica locala fiind in plina desfasurare, Iacov porunceste incetarea imediata a ei. Calomnierea de fapt nu era scopul in sine, ci judecarea care aducea condamnare. Este simplu: pentru ca cineva se interpunea placerilor tale si erai invidios pe succesul sau, incepeai teserea unor intrigi care aveau la baza calomnii aruncate ici colo. Calomnia dupa ce prindea, aducea cu sine judecarea si condamnarea fratelui tau, care ducea implicit la distrugerea sa.

Ceea ce tocmai s-a intamplat este ca politicianul nostru a abrogat Legea Imparateasca: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti si a creat o noua lege, Legea Uzurpatorului: Calomniaza pe aproapele tau asa cum NU o faci cu tine insuti! Pana acum nu am auzit pe nimeni sa se calomnieze pe sine insusi! Calomnia vine din inima Diavolului! Insa intrebarea ramane: de ce aproapele tau? Pentru ca daca iti era indepartat nu aveai nici un interes in el, dar te-ai apropiat si ai avut timp sa-l studiezi, asa ca insinuarile tale au logica… logica  Iadului!

Pentru ca tot sistemul sa poata lucra in mod perfect, trebuie ca toate acestea sa se intample intr-un cadru legal care sa iti permita alibiul. Datorita influentei, sau a lipsei bunului simt, sau a banilor (Iacov 5.6 – Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea!), sistemul legal din comunitatea de credinta era corupt si la indemana celor puternici. Distrugerea trebuia sa fie legala ca sa nu ridice semne de intrebare! Cel neprihanit opunea rezistenta cat putea, riposta chiar daca glasul lui era redus la tacere. Incercand sa aduca la iveala adevarul, cel neprihanit realizeaza ca rezistenta era in zadar si il lasa pe Dumnezeu sa il razbune, dar pana atunci este condamant si in sfarsit distrus!

Politica bisericeasca iar a invins! Nu este de mirare ca numarul celor care trebuiau impacati cu Dumnezeu este in scadere! Nu este de mirare ca numarul celor neprihaniti este in scadere! Nu este de mirare ca numarul vizitelor la orfani si vaduve este in scadere! Nu este de mirare ca numarul pasajelor din Scriptura care sunt onorate este in scadere! Nu este de mirare ca prezentul este asa cum este.

Prezentul politicii in biserica locala

Dupa ce studiezi radacinile si modul de operare al politicii bisericesti aproape ca nici nu mai indraznesti sa te gandesti la ce recolta sa te astepti in biserica locala. Iacov da indicii clare despre prezentul unei biserici care a permis politicii bisericesti sa submineze rolul ei in lume. Haosul, faptele depravate si conflictele deschise reprezinta capul de tabel pentru acest prezent sumbru.

Dezordinea, haosul, anarhia, nesupunerea la care se refera Iacov nu prezinta un eveniment, ci o stare de fapt(Iacov 3.16 – Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele). Cand in biserica locala exista partide unde intrigile sunt la ordinea zilei, haosul se instaureaza. De la un numar mare de membrii, o biserica ce promitea mult, ajunge la doar cativa… acei cativa care au fost sforarii perfecti! Ceilalti au plecat demult!

Haosul domneste iar prietenii lumii sunt in asteptarea prazii. Fiecare om care ajunge acolo, intra intre pietrele de moara ale politicii bisericesti. Orice incercare de directionare a haosului in mod biblic va esua. Zelotii moderni aduc in biserica anarhia motivand biblic faptele lor, dar de fapt Biblia nu are nici un efect asupra lor! Duhul Sfant suspina, plange si prelungeste starea de intristare. Capul Bisericii a fost demult decapitat! Orice incercare de a repune pe Domnul Isus in locul pe care il merita este interpretata in mod eronat.

Astfel in aceasta atmosfera incarcata de mirosul mortii orice fapta depravata isi face loc. Orice fapta, oricat de buna ar fi, este nefolositoare din cauza rautatii cu care este incarcata. Cand Iacov indica extinderea acestor fapte depravate foloseste adjectivul nehotarat „toata.” Ceea ce vrea el sa spuna este ca nici cei din lume nu se compara cu crestinii care sunt dedati la fapte pacatoase.

Cand este vorba de fapte depravate ii intrecem si pe pagani! De ce? Pentru ca noi folosim o cunoastere mai profunda a realitatii in scopuri depravate, asa ca suntem mai subtili atunci cand facem raul! Iata cateva exemple de fapte depravate: lupta dupa putere, mintirea autoritatilor, evaziune fiscala, spalare de bani prin biserica, calcarea in picioare a fratilor in scopuri personale, lasitate, necuratia sexuala, consumul de droguri, inselarea partenerilor de afaceri, toate acestea sunt doar unele dintre faptele depravate… lista poate continua!

De fapt prin toate acestea noi transformam biserica in Babel, unde confuzia si depravarea, conflictul si luptele corp la corp faceau parte din normalitate. Biserica Babel… nimeni nu si-ar numi asa biserica locala, dar cand realitatea este aceasta, nu mai conteaza firma, ci doar realitatea.

Conflictul continuu si sporadic este o alta caracteristica a acestei biserici (Iacov 4.1 – De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?). Aceste conflicte sunt ciondanelile de  partide care au coagulat intreaga biserica intr-un conflict deschis. Certurile pot degenera pe alocurea in lupte de culise, in jigniri, sau chiar in batai. Puterea placerilor senzuale din noi nu trebuie sa fie neglijata! Oriunde este un conflict, exista forte hedonice care stau dupa cortina.

Stiind starea de fapt a credinciosilor Iacov urmarea incetarea acestui stil de viata pacatos. Ceea ce aducea dezonoare lui Dumnezeu trebuia sa inceteze! Inima lui Iacov este sfasiata de durere. O durere nascuta din dragostea lui pentru acesti crestini ce traiau in mod prietenos cu sistemul corupt al lumii.

Sfarsitul politicii in biserica locala

In zilele de azi ne aflam in situatia jenanta in care se gaseau si credinciosii din timpul lui Iacov. Pe de o parte depunem toate eforturile ca sa nu intre lumea in biserica prin moda sau stil de cantare, iar pe de cealalta parte nu mai suntem deranjati demult de invidie, de politica bisericeasca, de conflictele care sfasie bisericile noastre datorita poftelor si placerilor care au fost incalcate. Chiar daca in jur  fratiii nostri, surorile noastre, copii lor, sunt distrusi fizic, emotional, spiritual din cauza intrigilor, dam din cap si ne exprimam durerea pentru ei… dar atat! Maestrii intrigilor scapa nevatamati pe principiul dragostei fratesti!

Inchinandu-se idolilor inimii lor, asa numitii credinciosi genereaza conflicte bisericesti deschise intre ei si distrug nu numai relatii dar si familii intregi. Ajungand sa se urasca unul pe celalalt, membrii bisericii locale sunt tentati sa si omoare daca au ocazia. Uneori cu sange rece, fara nici o jena, fara nici un regret, fac pasi hotarati sa se cunoasca mai bine cu scopul de a obtine cat mai multe informatii! O data ce culegerea de informatii a acumulat destula munitie, sunt gata de razboi!

Infideli, dedublati, aroganti, acesti ucigasi bisericesti sunt nepasatori fata de victimele colaterale, insensibili fata de cei raniti, mereu cu zambetul pe buze, promovand faptele depravate ale lumii cu brutalitate, fiind in starea de ostilitate fata de Duhul lui Dumnezeu. Aparent ei nu au suflet… dar de fapt au sufletul impartit. Aparent ei nu au loialitate fata de cineva… dar de fapt loialitatea lor este doar pentru binele propriu. Ii gasesti in toate pozitiile ecleziastice, dar cel mai bine se ascund in spatele „binelui bisericii.”

La toate acestea Iacov nu poate decat sa transmita imperativele divine celor care practica intriga in biserica locala: Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia; tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire, şi bucuria voastră în întristare:Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa (Iacov 4.7-10).

Pentru ceilalti crestini care traiesc in imediata apropiere a acestor prieteni ai lumii, Iacov are un alt cuvant: Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul, să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate (Iacov 4.19,20).

In conditiile acestea strigatul care tasneste din mii de piepturi este: TRAITI EVANGHELIA! OPRITI POLITICA! SLUJITI IMPARATIA!

Pescar sau Politist?

Isus ne-a chemat sa fim Pescari de Oameni si de cele mai mult ori scapam navodul din mana pentru a pune mana pe bastonul de politisti. Este adevarat ca atunci cand turma este atacata exista si un toiag al pastorului, dar ce se intampla cand Biserica Pescarilor de Oameni devine Biserica Politistilor de Cartier?

Daca nu devii un reconciliator al celor pierduti vei deveni un evaluator al celor salvati. Exista ceva in natura noastra care doreste sa vada oamenii avand o relatie corecta cu Dumnezeu. Daca nu directionam aceasta dorinta spre cei pierduti, o directionam asupra celor salvati.

In loc sa mai cautam pacatosi ajungem sa ne cheltuim timpul devenind politistii sfintilor. Toti am fost chemati sa devenim pescari de oameni, dar cand cei care sunt chemati sa pescuiasca nu pescuiesc, atunci devin politisti.

Cand energia care a fost destinata sa fie folosita in afara bisericii este folosita in interiorul bisericii, rezultatele sunt explozive! In loc sa aruncam navoade, aruncam pietre. In loc sa devenim cautatori de oameni pierduti, devenim critici ai celor salvati. In loc sa intindem mainile pentru a ajuta, intindem degetele pentru a acuza. In loc sa ajutam pe cei indurerati, producem durere celor ce ajuta.

Ce este mai trist este ca cei pierduti raman in ratacirea lor, cei saraci raman flamanzi, iar cei derutati raman neconsolati. Dar cand cei care sunt chemati sa pescuiasca se tin de treaba, ajung sa se maturizeze, sufletele sunt atinse, vietile schimbate si lumea resimte impactul din plin! (articol preluat, tradus, adaptat si imbunatatit)

Ziua prezentarii lui Isus Mesia ca Rege (2)

Din negura vremurilor, Daniel indica cu precizie matematica momentul prezentarii lui Isus ca Rege. In Daniel 9.25,26 sunt imprimate cuvintele ingerului Gavril care indicau ziua in care Isus urma sa intre in Ierusalim. Profetia subliniaza 69 de saptamani de ani pana la aceste evenimente, iar scurgerea anilor urma sa fie inugurata de „darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului.”

Pentru ca profetia este legata de orasul Ierusalim si de zidurile lui (cuvantul „charuts” tradus de Cornilescu prin „gropi” in v. 25 inseamna de fapt „ziduri”), aceasta porunca isi gaseste materializarea in edictul prin care Artaxerxe il desemna pe Neemia sa reconstruiasca zidurile Ierusalimului (Neemia 2.1).

Aceasta porunca se deosebeste de cea a lui Cir data lui Zorobabel (Ezra 1), sau de cea data de acelasi Artaxerxes lui Ezra (Ezra 7). Deosebirea fundamentala consta in faptul ca porunca data lui Neemia avea o incarcatura politica si nu religioasa, ce includea reconstruirea cetatii Ierusalimului ca centrul unei provincii controlata de noul guvernator Neemia, nu a Templului.

Pentru ca vorbeam de o precizie matematica, voi folosi putina matematica. Imparatul Artaxerxes Longimanus a domnit intre 464-424 iC, ceea ce face ca darea poruncii sa fie in anul 444 in luna Nisan. Profetia din Daniel vorbeste despre 69 de saptamani de ani, adica de 483 de ani. Din profetiile din Daniel (7.25; 9.27; 12.7) si Apocalipsa (11.2,3; 12.6,14; 13.5) relateaza aceeasi perioada de timp, deducem ca anul calendaristic biblic avea luna formata din 30 de zile (42 de luni = 1.260 de zile = o vreme, doua vremi si ½ de vremi = ½ saptamana). Daca inmultim cei 483 de ani cu 360 de zile cat are un an, ajungem la 173.880 zile, ceea ce inseamna 476 de ani solari si 27 de zile.

Incepand din 4 martie 444 ziua in care s-a dat porunca de catre Artaxerxes Longimanus, calculand cei 476 de ani si 27 de zile, ajungem la 29 martie 33dC, adica la Ziua Intrarii Triumfale in Ierusalim a Regelui! Intr-adevar Mesia urma sa fie omorat in mod violent, dar finalitatea era ca El nu va fi afectat de aceasta moarte. Aceasta referinta puternica despre Inviere este surprinsa inca din vremea lui Daniel!

Modul in care s-au implinit Scripturile cu exactitate matematica este un motiv in plus sa ne incredem in Dumnezeu si in Cuvantul Sau cel sfant. Unii au pretins ca Biblia este plina de greseli si ca nu este o Carte de incredere. Biblia nu este o colectie a gandurilor oamenilor despre Dumnezeu, ci colectia gandurilor si actiunilor lui Dumnezeu in lumea aceasta marginita. Scripturile trebuie sa fie importante pentru ucenicii lui Isus, pentru ca nici o alta ocupatie nu da satisfactiile pe care acestea le dau cand sunt intelese!

Ziua prezentarii lui Isus Mesia ca Rege (1)

Inca din pruncie am fost fascinat de Intrarea Triumfala a Domnului Isus in Ierusalim. Marea mea dilema era cum de toata acea multime s-a adunat ca sa-L intampine pe Isus! Ierusalimul forfotea de oameni preocupati… si prea ocupati pentru a finaliza unele lucruri neterminate. Asa se intampla in pragul sarbatorilor. Asa a fost dintotdeauna, dar de data aceasta situatia era speciala deoarece Sarbatoarea Pastelor se apropia cu repeziciune.

Fostul tamplar din Nazaret, Rabinul care cutreierase Iudeea si Galileea, cel pe care multi il considerau Mesia, era la portile Ierusalimului. Venind dinspre Betania, cobora pe Muntele Maslinilor cu directia clara de a intra pe Poarta Aurita ce dadea spre Templu. Aceasta imagine este atat de incarcata cu elemente vechi testamentale si contemporane Domnului Isus incat nu gasesc cuvinte potivite sa o calific! Este o imagine in care straluceste puternic suveranitatea lui Dumnezeu.

Vechiul Testament descrie atat de specific si clar acest moment, incat ai fi tentat sa crezi ca Zaharia, Daniel si Psalmistul ar fi fost martori oculari ai Intrarii. Profetul Zaharia prezinta modalitatea in care Mesia urma sa intre in Ierusalim. Magarusul pe care Domnul Isus il calarea nu era un moft personal, ci o predica in sine. Magarusul este corespondentul lui Bucefal al lui Alexandru Macedon, la acelasi moment al intrarii in Ierusalim surprins de profetia batranului profet. Zaharia 9.9 descrie scena cu lux de amanunte inclusiv faptul ca magarusul era manz, care era inca sub protectia magaritei, mama lui. Luca surprinde acest aspect prin cuvintele Domnului Isus „…magarus legat, pe care n-a incalecat nimeni niciodata… (19.30).” Manzul era o referinta clara despre Mesia, un indiciu ce spulbera orice indoiala: Isus era Mesia.

Daca Zaharia se ocupa de modalitatea prezentarii lui Isus ca Rege, Psalmistul este preocupat de semnificatia acestei prezentari: Isus urma sa moara. O alta predica in sine au fost sloganul rostit in acea zi „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului” (Luca 19.38 conform Psalmul 118.26). Contextul este atat de impregnat cu atmosfera Saptamanii Patimilor incat este greu respirabil! Piatra (Isus) care urma sa fie lepadata (crucificarea) a fost pusa in locul care i se cuvenea (la incheierea cladirii se punea asa numita piatra de capatai), iar acest lucru a fost facut de Dumnezeu (invierea). Totul este atat de clar, atat de divin!

Modul in care s-au implinit Scripturile cu exactitate matematica este un motiv in plus sa ne incredem in Dumnezeu si in Cuvantul Sau cel sfant. Unii au pretins ca Biblia este plina de greseli si ca nu este o Carte de incredere. Biblia nu este o colectie a gandurilor oamenilor despre Dumnezeu, ci colectia gandurilor si actiunilor lui Dumnezeu in lumea aceasta marginita. Scripturile trebuie sa fie importante pentru ucenicii lui Isus, pentru ca nici o alta ocupatie nu da satisfactiile pe care acestea le dau cand sunt intelese! (VA URMA)