Ilustratii

Dragoste de mama

La putin timp dupa Cutremurul din 11 martie 2011, in Japonia…

Dupa ce seismul a luat sfarsit, iar salvatorii au ajuns la ruinele casei acestei femei, au zarit trupul ei printre fisurile unui zid. Li s-a parut ciudat cand au vazut femeia stand pe genunchi ca si cum s-ar ruga: trupul ei era aplecat in fata cu mainile sprijinite de un obiect.

Cu greu, liderul echipei de salvare a ajuns la trupul femeii sperand sa mai fie inca in viata, dar trupul rece si rigid al acesteia l-au facut pe acesta sa ințeleaga ca femeia nu supravietuise. Atat liderul, cat si restul echipei au parasit casa continuand operațiunile de salvare a supravietuitorilor.

Totusi, din unele motive, liderul echipei a fost indemnat de propria sa constiinta sa se intoarca la casa femeii decedate. Din nou, el a ingenunchiat, incercand sa ajunga la trupul ei. Dintr-o data a strigat cu entuziasm: „Un copil! Aici este un copil!” Intreaga echipa a lucrat impreuna pentru a scoate copilasul din ruine.

Era un baietel de 3 luni, infasurat intr-o patura, care a fost protejat de corpul mamei sale. Evident, femeia a facut un sacrificiu enorm pentru a-si salva fiul. In momentul in care a inceput cutremurul iar casa s-a prabusit, ea si-a folosit corpul pentru a face un paravan care sa-i protejeze fiul. Cand a fost gasit, baietelul inca dormea linistit. Medicul care a preluat copilul pentru a-l examina, a gasit in bratele micutului un telefon mobil care avea urmatorul text pe ecran: „Daca supravietuiesti, trebuie sa iti amintesti ca te iubesc.” Acest telefon a fost trecut din mana in mana, iar toti cei care au citit mesajul au inceput sa planga.

Asta este dragostea adevarata a unei mame pentru copilul sau…

Ce inseamna sa fii ateu
O tanara profesoara, cu vizibile tendinte liberale, explica micutilor ei elevi faptul ca ea este ateu si-i intreba daca nu cumva sunt si ei. Nestiind de fapt ce-i ala un ateu si dorind sa fie ca si profesoara lor, micutii isi ridicara manutele in aer. Este totusi o exceptie. O fetita frumoasa, pe nume Maria, nu se lua dupa multime. Profesoara o intreaba de ce s-a decis sa fie diferita. – Pentru ca nu sunt ateu. Apoi o intreaba profesoara din nou: – Tu ce esti? – Sunt crestina. Profesoara, putin perturbata, se inrosi. O intreba de ce este crestina. – Ei bine, am fost crescuta sa-L cunosc si sa-L iubesc pe Iisus. Mama este crestina, la fel si tata, asa ca sunt si eu. Profesoara s-a infuriat: – Asta nu e un motiv, spuse in gura mare. Ce-ar fi fost daca maica-ta ar fi fost o idioata si la fel si taica-tu? Ce ai fi tu atunci? Fetita tacu putin si zambi. – Atunci. as fi ateu !
Samanta
Un bogat om de afaceri crestin a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda companiei sale. In loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa incerce ceva deosebit.
Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus:
– Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la conducerea companiei in calitate de manager general (CEO). Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.
Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:
– Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta speciala. Vreau ca sa luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu planta care a rasarit si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.
Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea fiecaruia a primit si el o samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa gaseasca un vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural si apoi a plantat samanta. In fiecare zi Jim turna apa in acel vas si astepta cu nerabdare sa vada un semn ca samanta a incoltit si o mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, colegii lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput sa rasara. Jim urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta, dar nimic nu se intampla.Trei, patru, cinci saptamani au trecut dar in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si crestere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simtea falimentar in incercarea lui de a face samanta sa se transforme in planta. Au trecut sase luni si nimic insa nu se intamplase in vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau Jim si-a dat seama ca omorase samanta. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotarat sa nu spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat insa sa continue sa ude samata si sa-i adauge ingrasamant, cine stie?  Poate intr-o zi samanta va incolti.
Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef, si-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu un vas gol. Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat. Desi a simtit un gol in stomac gandindu-se la experienta pe care o va avea si poate cea mai jenanta experienta din viata lui si a hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei.
Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in care nu era decat pamant si s-a prezentat la sala de conferinte a companiei. Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in culori si marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii lui au bufnit in ras si altii l-au compatimit sincer.
Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului rotindu-si privirea asupra tuturor. Jim cauta un colt cat mai indepartat pentru a se ascunde.
– Wau! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi! a spus seful. Astazi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.
Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al salii cu vasul sau gol. A rugat pe directorul financiar sa-l invite pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa gandeasca cam asa : Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze.
Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu samanta lui. Astfel ca Jim a trebuit sa-i spuna istoria sa.  Dupa ce Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia lui Jim, sa ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim a spus,
– Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea semintei. Cum putea el sa fie manager general cu un asemenea esec?
Apoi seful a continuat:
–         Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta sala o samanta. V-am spus sa luati samanta, sa o plantati, sa o udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati stiut este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte si toate au fost seminte moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, flori. Cand v-ati dat seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o cu alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce vasul cu planta mea in el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.
 
Daca plantezi cinste, vei culege  incredere
Daca plantezi bunatate, vei culege  prieteni
Daca plantezi umilinta, vei culege  maretie
Daca plantezi perseverenta, vei culege  satisfactie
Daca plantezi respect, vei culege  perspectiva
Daca plantezi harnicie, vei culege  succes
Daca plantezi iertare, vei culege  impacare
Daca plantezi credinta in Isus, vei avea o recolta bogata.
Atentie: ce plantezi azi, vei culege  maine.

Un sfat intelept…

Acum vreo douazeci de ani, lucram ca  taximetrist, ca sa ma intretin. Intr-o noapte, cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM, cladirea era in intuneric,  cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter…

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci, am mers si-am batut la usa…

– „Doar un minut” raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva  tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca  o femeie dintr-un film din anii ’40. Langa ea era o valiza mica, de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze  protejat de un suport de sticla.
– „Ai putea sa-mi duci bagajul pana la masina?” zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa  o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitate.
– „Nu e mare lucru” I-am zis eu. „Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata 
– „Oh, esti un baiat asa de bun!” zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:

– „Ai putea sa conduci prin centrul orasului?”
– „Nu este calea cea mai scurta” am raspuns eu. – „Oh, nu conteza” spuse ea. „Nu ma grabesc. Eu, acum, merg la azil…”
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori…

– „Nu mi-a mai ramas nimeni din familie…” a continuat ea. „Doctorul spune ca nu mai am mult timp…”

In tacere, am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

– „Pe ce ruta ati vrea sa merg?” am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care, odata, fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans, pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere. Cum s-a aratat la orizont prima raza de soare, mi-a spus dintr-odata:
– „Sunt obosita… Hai sa mergem.”
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina,  o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita… Doi oameni au venit spre taxi, cum am  ajuns acolo. Erau atenti si concentrati asupra fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
– „Cat iti datorez?” a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul..
– „Nimic” am zis eu.
– „Dar trebuie si tu sa te intretii….”
– „Nu va faceti griji…sunt si alti pasageri” am raspuns eu…

Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si am imbratisat-o. Ea m-a strans cu putere…
– „Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie” spuse ea. „Multumesc.”
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese… Era  sunetul de incheiere al unei vieti…. Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru…
Am condus pierdut in ganduri… Pentru restul zilei, de-abia puteam vorbi…
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?…
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?…
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata…
Suntem tentati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere – frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva neinsemnat.
     OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
     Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.
     In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun :
-„Ziua de azi este o zi speciala!” 

   Amintiti-va asta, prietenii mei : nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul show pe care il jucam. 
Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!! 

Iubesti oamenii si folosesti lucrurile, sau invers?

„În timp ce un om isi schimba roata la maşina nouă, baietelul lui de 4 ani a luat o piatra ascuţită si a inceput sa zgârie aripa maşinii. Mânios, barbatul a luat mâna copilului şi l-a lovit peste ea de multe ori, fără să-şi dea seama ca avea în mână o cheie.

La spital, copilul si-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi. Când si-a văzut tatal…  copilul a intrebat cu ochii plini de durere: „Tati, imi vor creşte degetele la loc?”.

Barbatul a ramas impietrit de durere; s-a intors la masina si a lovit-o de mai multe ori. Devastat de propriile lui fapte… stand in fata masinii s-a uitat la zgarieturi; baietelul scrisese: „TATI, TE IUBESC”.

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”
A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse: 
– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală. 
La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea… 
“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”
Maini in rugaciune
        În secolul al XV-lea , într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia tatăl , bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.
       În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.
       După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul, iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.
       Apoi, într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui său au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor  profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante. Când s-a întors în satul său familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzica şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-i îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: „Şi acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine.”
       Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţa palidă, iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta încontinuu nu, nu, nu.
       În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând. Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.
       Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute din capodopereale lui Albrecht Dürer portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou. 
       Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificial sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui său mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer.
        Şi-a denumit opera simplu „Mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii „Mâini în rugăciune”.
       Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte o odată. Da-i voie să-ţi amintească, dacă mai aveai nevoie,  că nimeni nu reuşeşte singur.

Pot sa cumpar o ora cu tine?
Cateodata uitam pentru cine traim si poate chiar uitam sa traim in adevaratul sens. Un barbat a venit de la munca tarziu, obosit si nervos, gasindu-si baietelul de 5 ani asteptand la usa nerabdator.
– Tati, pot sa te intreb ceva?
– Da sigur, despre ce e vorba? a raspuns tatal
– Tati, cati bani castigi pe ora?
– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
– Doar vreau sa stiu…Te rog spune-mi, cat castigi pe ora?
– Daca trebuie sa stii …castig 50$ pe ora.
– Ah, a raspuns micutul trist, cu capul plecat. Tati, imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat:
– Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o jucarie prosteasca sau alte prostii, atunci du-te direct in camera ta la culcare. Gandeste-te de ce esti asa egoist. Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii. Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa .
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.
Cum a putut sa puna asa intrebari doar pentru a cere niste bani.  Dupa o ora, tatal s-a calmat si a inceput sa gandeasca: „Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani des”. a dus la usa baiatului si a deschis-o.
– Dormi? Dormi? a intrebat….
– Nu tati, sunt treaz, a raspuns baiatul.
– M-am gandit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatal. A fost o zi lunga si m-am descarcat pe tine.
Uite aici ai 25$.
– Micutul a sarit, zambind. Multumesc tati, a strigat. Dupa aceea a scos un pumn de bani. Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.
Micutul si-a numarat incet banii si s-a uitat catre tatal sau.
– De ce vrei mai multi bani daca deja ai? a spus tatal.
– Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul. Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine . Vreau sa mananc cu tine. Tatal a fost distrus de durere. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.”
Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata pentru familia lor. Nu ar trebui sa lasam timpul sa treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati de inimile noastre. Sa ne straduim sa daruim din timpul nostru celor pe care ii iubim.Daca azi murim, compania pentru care lucram ne va inlocui foarte usor, in cateva ore. Dar familia si prietenii pe care ii lasam in urma o sa simta pierderea pentru tot restul vietii lor.
Pentru cele salvate, conteaza!
A fost odată un băiețel care iubea așa de mult steluțele de mare, încât mergea zilnic pe plajă să salveze cât mai multe. Tatăl său i-a pus o întrebare: „Copilul meu de ce încerci să le salvezi, nu vei putea niciodată să le salvezi pe toate…” Copilul, plin de candoare i-a răspuns: „Tati, chiar dacă nu le voi salva pe toate, pentru ele(cele salvate) contează!”

Push – Roaga-te pana ceva se intampla !

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte,  camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru El si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut si dupa zi.
Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.
Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plictisite ale acestuia :„De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit”.
Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: „De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine”.
Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul Domnului.
„Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?”
Domnul i-a raspuns intelegator: „Prietene, cand ti-am cerut sa-Mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti.  Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar sarcina  ta a fost sa Ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca.
Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa ne folosim gandirea noastra pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El. Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este cel care ii muta din loc.
Cand totul pare sa-ti mearga rau, –->> P.U.S.H
Cand nu mai ai loc de munca, –->> P.U.S.H
Cand oamenii nu reactioneaza asa cum ai vrea, –->> P.U.S.H
Cand nu mai ai bani si vine scadenta, –->> P.U.S.H
Cand ceilalti nu te inteleg,  –->> P.U.S.H

P =  pray (roaga-te)
U =  until (pana cand)        Roaga-te pana cand ceva se intampla !
S =  something (ceva)
H =  happens  (se intampla)

Capcana din casa ne priveste pe toti (preluata de la Sergiu Grigorescu)

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
– Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul… Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
– Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă.
– Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.
Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
– Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.
Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
– E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
– Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.
Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot… Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos.
Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital,
şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.
Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.
Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe. Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte: Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.
Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.

Pofta si merele

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. „Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:

„Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
„Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:
„Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători.
Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Intelepciune de sus pentru crizele de jos (preluata de la Daniel Branzei)

Legenda spune ca in Evul Mediu un om a fost acuzat pe nedrept ca a omorat o femeie. Adevaratul asasin era un om foarte influent al acelor vremuri, si de aceea se cauta un tap ispasitor pentru a ascunde adevaratul vinovat.

Judecatorul, fiind si el complice la toata minciuna, a incercat sa para cat mai corect. I-a spus acuzatului:
– se stie despre tine ca esti un om credincios, devotat lui Dumnezeu – sa lasam soarta ta in mainile Lui. Vom scrie pe doua hartii separate cuvintele vinovat si nevinovat, iar tu vei alege una din ele, astfel Dumnezeu iti va decide destinul.

Bineinteles, judecatorul corupt scrisese acelasi cuvant, vinovat, pe ambele foi, insa bietul om nevinovat si-a dat seama ca era o capcana. Nu avea scapare. A fost pus sa aleaga una dintre cele doua hartii. Omul si-a inchis ochii si a stat sa se gandeasca pret de cateva momente, iar chiar cand sala incepuse sa-si piarda rabdarea, si-a deschis ochii, a pus un zambet ciudat pe fata, si a ales una dintre cele doua foi, pe care a bagat-o in gura si a inghitit-o repede.

Surprinsi si indignati, cei prezenti au vociferat:
– cum, ce e asta? acum cum vom putea sti verdictul?

Barbatul le-a raspuns:
– foarte simplu – citim foaia care a ramas si vom sti ce scria pe cea pe care am ales-o eu.

Judecatorul si ceilalti oameni care au incercat sa-l gaseasca vinovat au fost nevoiti sa-l lase liber, si nu l-au mai deranjat niciodata.

Parerea copiilor despre mame

De ce a facut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa..
3). Sa ne ajute pe noi cind ne nastem.

Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant, cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie, plus putere suprema, si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine … Numai ca el a folosit piese mai mari…

Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba startul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.

De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?
1). Pentru ca noi sintem neamuri..
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.

Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.

Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie..
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui. Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 pe an, daca el a spus ’nu’ la droguri si ’da’ la treburile casei?

De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1). Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume. Si mama mea mananca mult.
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic fara el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gindirii pe cap cand s-a maritat cu tata.

Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e pampalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai multe de facut decat tatal meu.

Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie.
3). Tatii sint inalti si puternici, dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cind vrei sa perteci o noapte acasa la prieteni…
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara doctor.

Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.

Ce ar trebui sa schimbe mama ta, ca sa fie perfecta?
1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.

Daca ai putea sa schimbi ceva la mama ta, ce ar fi?
1). Ea ma obliga tot timpul sa imi tin camera curata. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar sti ca sora mea e cea care a facut prostii si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa scape de ochii invizibili de la spatele capului…

Ioan 3.16

Intr-un oras, intr-o noapte geroasa, tocmai se starnise un viscol. Un baietel vindea ziare la coltul strazii, iar oamenii treceau cand si cand. Baietelului ii era atat de frig incat nici nu mai incerca sa mai vanda ziare. S-a dus la un politist si l-a intrebat:

‘Domnule, stiti cumva din greseala un loc calduros unde ar putea dormi un baiat sarac in noaptea asta? Vedeti dumneavoastra, eu dorm ghemuit intr-un colt, mai jos, pe alee, si e ingrozitor de frig acolo in noaptea asta. Mi-ar prinde bine un loc caldut unde sa stau.’

Politistul s-a uitat la baiat si i-a raspuns: ‘Du-te pe strada asta la vale si vei ajunge la o casa alba mare. Cand ajungi acolo, sa bati la usa si cand iti va deschide sa spui doar ‘Ioan 3 cu 16′ si te vor lasa sa intri.’

Si asa a si facut. A urcat treptele, a batut la usa si dupa cateva clipe i-a deschis o doamna Baiatul s-a uitat la ea si a zis: ‘Ioan 3 cu 16’. Femeia i-a zis: ‘Intra, fiule.’ L-a luat inauntru si i-a aratat un leagan in fata unui semineu pe care sa se aseze si a plecat. Baiatul a stat acolo un timp, gandindu-se: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta incalzeste un baiat inghetat.’

Putin mai tarziu ea s-a intors si l-a intrebat:
‘Iti este foame?’. El a raspuns: ‘Ei bine, doar un pic. Nu am mancat de cateva zile si cred ca as putea da gata un pic de mancare.’ Femeia l-a invitat in bucatarie si l-a invitat sa se aseze la o masa plina cu bucate. A mancat si iar a mancat pana ce nu a mai putut. Apoi s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta satura un bai at infometat.’

Apoi l-a chemat sus intr-o baie unde se afla o cada imensa plina cu apa calda si a stat acolo ca sa se inmoaie putin. Dupa ce s-a spalat, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta curata un baiat murdar..’ Baiatul nu mai facuse niciodata o baie cu adevarat. Singura baie care a facut-o vreodata a fost cand statea langa un hidrant care era deschis.

Femeia l-a luat apoi si l-a dus intr-un dormitor, l-a infasurat cu un cearsaf, l-a pus pe un pat, l-a invelit cu o patura pana la gat, l-a sarutat de noapte buna si a stins lumina. In timp ce statea in intuneric si privea afara pe fereastra cum ningea in acea noapte geroasa, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu inteleg ce inseamna, dar cu siguranta odihneste un baiat frant de oboseala.’

Dimineata, femeia a venit sus si l-a luat din nou in bucatarie, la acea masa plina de bucate. Dupa ce a mancat, ea l-a luat din nou si l-a asezat in acel leagan, in fata semineului si a luat o Biblie. S-a asezat in fata lui, uitandu-se la fata lui inocenta:
‘Intelegi tu ce inseamna ‘Ioan 3 cu 16′?’ l-a intrebat ea gentil.

El a raspuns: ‘Nu, doamna, nu inteleg. Am auzit prima oara cuvintele acestea aseara, cand politistul mi-a zis sa le folosesc.’ Ea a deschis Biblia la Ioan 3 cu 16 si a inceput sa-i vorbeasca despre Isus. Chiar acolo, in fata acelui semineu, baiatul si-a predat inima lui Isus. Stand acolo, s-a gandit: ‘Ioan 3 cu 16? nu i nteleg ce inseamna, dar cu siguranta salveaza un baiat pierdut.’

Stii tu, trebuie sa -ti marturisesc ca nici eu nu inteleg cum Dumnezeu a fost atat de binevoitor sa-L trimita pe Isus, Fiul Sau, sa moara pentru mine si Isus sa fie de acord sa faca un asemenea lucru. Nu inteleg agonia Tatalui si a ingerilor din ceruri in timp ce-L priveau pe Isus suferind si murind. Nu inteleg dragostea-I fierbinte pentru MINE ce L-a tinut pe Isus pe cruce pana la sfarsit. Nu inteleg, dar cu siguranta face ca viata sa merite traita

Ioan 3:16

‘Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.’

Esti gata sa mori pentru Isus despre care vorbesti?
De ce tipa oamenii unii la altii
Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept.
Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua  fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final, inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci
va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”

Cand trebuie sa smulgi pacatul din inima

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:

– Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Am incercat sa ma schimb dar nu am putut. Totusi eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?

– Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!

L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:

– Vezi acest vlastar?

– Da, parinte!

– Smulge-l!

Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

– Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:

– Smulge-l acum pe acela.

– Dar e destul de mare, nu pot singur.

– Du-te si mai cheama pe cineva.

intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.

– Acum scoateti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.

– Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea niciodata sa-l smulgem, chiar de-am fi si 100 de oameni.

– Acum vezi, fiule? Si apucaturile rele din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mic, il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata, mai tarziu va fi mult mai greu.”

Patania magarului batran

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul şi-aşa era bătrân, iar că fântâna, oricum secată, tot trebuia să fie acoperită odată şi-odată. Şi că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânei. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, că să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începură să arunce de zor pământ înăuntrul fântânei. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.

Ţăranul privi în adâncul fântânei şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toata lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânei, sari peste ghizduri şi ieşi fremătând…

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi… Secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas în sus.

Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care ţi-l arunca peste tine ca să mergi înainte.

Lista de cumparaturi
O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente..

I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii,  care trebuiau hraniti. Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.  Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?  Louise a raspuns: Da, domnule.  O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si  eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.

Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.  Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire…  Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa: „Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale.”

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

Incurajare

Fie ca tu sa gasesti pace si liniste intr-o lume pe care nu o sa o intelegi intotdeauna.

Fie ca durerea pe care ai suferit-o si conflictele prin care ai trecut sa iti dea putere sa treci prin viata infruntand fiecare noua situatie cu optimism si curaj.

Sa stii intotdeauna ca sunt si oameni care tin la tine si te inteleg si vor fi langa tine chiar si atunci cand te simti cel mai singur.

Fie ca sa descoperi suficienta bunatate in ceilalti cat sa poti crede intr-o lume pasnica.

Fie ca in fiecare zi sa ai parte de o vorba buna, de o atingere incurajatoare, de un zambet cald si sa poti darui la randul tau asa cum le primesti.

Adu-ti aminte de zilele insorite atunci cand furtuna pare nesfarsita.

Invata-i dragostea pe cei care cunosc doar ura, si lasa aceasta dragoste sa te insoteasca prin lume.

Fie ca invataturile celor pe care ii admiri sa devina o parte din tine, pentru ca intotdeauna sa iti fie la indemana.

Aminteste-ti, cei a caror viata ai atins-o si a caror viata te-a atins vor fi intotdeauna o parte din tine, chiar daca v-ati intalnit de mai putine ori de cum v-ati dorit.

Fie ca lucrurile materiale sa nu te preocupe prea mult, dar in schimb sa pretuiesti nemasurat bunatatea inimii tale.

Gaseste-ti timp in fiecare zi sa vezi frumusetea si dragostea in lumea ce te-nconjoara.

Ia aminte ca fiecare are abilitati nelimitate si ca fiecare e diferit in felul sau.

Ceea ce simti ca iti lipseste intr-o anumita privinta, va fi mai mult decat compensat in altele.

Ceea ce simti ca iti lipseste in prezent, poate deveni viitoarea ta putere.

Fie sa iti vezi viitorul plin de posibilitati si oportunitati.

Invata sa vezi totul ca o experienta ce merita traita.

Fie ca tu sa gasesti destula putere pentru a te putea aprecia, si a nu lasa pe altii sa iti judece realizarile.

Fie ca intotdeauna sa te simti iubit.

Cu rabdare…

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis: „Doamna, dar sunt puse invers…”

Intr-adevar, erau pe picior gresit… Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand cizmulitele erau  din nou incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:

„Cizmulitele astea nu sunt ale mele!”

In loc sa strige la el, educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:

„Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.”

Acum ea nu mai stia ce sa faca…Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:

„Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!”

„Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd…”

Stareţul şi sacul

Călugării de la o mănăstire vorbeau între ei despre viaţa şi greşelile altora. Stareţul, un om bătrân şi cu frica lui Dumnezeu, ascultă timp îndelungat vorbele lor fără să zică un cuvânt. Într-un târziu ieşi afară, umplu un sac cu nisip şi-l puse în spate. În mână luă un coş cu nisip şi astfel se întoarse la călugări. Aceştia îl între­bară îndată ce vrea să le arate cu sacul şi cu coşul.

– Sacul din spate, răspunse stareţul, înseamnă pă­catele mele. Le-am pus în spate, pentru că nu vreau să le văd. În coş însă port greşelile semenilor mei, ca să le am întotdeauna înaintea mea, fiindcă îmi face plăcere şi bucurie să le privesc cât se poate de des.

Călugării începură a murmura.

– Vedeţi, dragii mei, continuă stareţul, sacul pe care îl port în spate ar trebui să fie cu păcatele altora, iar în coş să pun păcatele mele. Pentru cele care le port în spate şi sunt ale altora trebuie să mă rog să-i ierte bu­nul Dumnezeu, iar păcatele mele, cele din coş, trebuie să le recunosc în faţa Mântuitorului şi să nu le mai fac.

Călugării au înţeles învăţătura stareţului. Dar noi?

Prietenul si Prietenul adevarat

Un simplu prieten, cand vine in vizita se comporta ca un invitat.
Un prieten adevarat, iti deschide frigiderul si se serveste.

Un simplu prieten , nu te-a vazut niciodata plangand.
Un prieten adevarat are umerii umezi de la lacrimile tale.

Un simplu prieten, nu stie prenumele parintilor tai.
Un prieten adevarat are numarul de telefon al parintilor tai
in agenda telefonica.

Un simplu prieten aduce la ziua ta o Cola.
Un prieten adevarat soseste mai devreme pentru ca sa te ajute
la pregatiri si ramane mai tarziu ca sa te ajute sa faci curat.

Un simplu prieten nu agreeaza cand il suni in preajma orei lui de culcare.
Un prieten adevarat te intreaba de ce ti-a luat atat de mult pana l-ai sunat.

Un simplu prieten considera ca prietenia voastra a luat sfarsit cand apare
prima cearta intre voi.
Un prieten adevarat te suna imediat dupa cearta.

Un simplu prieten se asteapta sa fii mereu la dispozitia lui.
Un prieten adevarat este mereu in preajma ta.

Revedere de Craciun

Se spune ca un tanar preot mergea impreuna cu sotia lui inspre o localitate unde tocmai fusese repartizat sa isi ia in primire prima sa parohie. Era o zi mohorata de octombrie si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, au constatat ca biserica este intr-o stare deplorabila… Dar ce conteaza cand esti tanar, la inceput de drum si de cariera… Plini de entuziasm, taica popa si coana preoteasa isi propun sa o restaureze pana in Ajunul Craciunului, cand vor sa organizeze prima slujba in “straie de sarbatoare”…

Muncesc cu sarg, fara a precupeti nici un efort, din zori si pana in noapte, repara peretii, tamplaria, refac picturile, curata si… termina totul cu o saptamana mai devreme… pe 18 decembrie!

Toate bune si frumoase, entuziasm, satisfactie, multumire sufleteasca, rugaciuni de multumire la adresa lui Dumnezeu pentru ca a facut ca lucrul acesta sa fie posibil…

A doua zi insa, pe 19 decembrie, incepe o vijelie cumplita, care desprinde o bucata din acoperis, iar apa scursa le distruge o portiune mare dintr-un perete lateral… Intristat ca trebuie sa amane slujba de inaugurare, preotul pleaca spre casa, dar pe drum se opreste la o licitatie in scopuri caritabile si acolo ii atrage atentia o fata de masa brodata, de o mare finete, care avea in mijloc o cruce; isi da seama ca are exact dimensiunea portiunii de perete avariat, o cumpara si se intoarce la biserica.

Intre timp incepuse sa ninga, iar in statie zareste o doamna in varsta care tocmai pierduse autobuzul. O invita sa-l astepte pe urmatorul in biserica, iar el incepe sa fixeze fata de masa pe peretele avariat. Doamna asteapta absenta intr-un colt; deodata isi ridica ochii si, socata, il intreaba pe preot de unde are fata de masa cu initialele ei (EBG)… Ii povesteste apoi ca ea o brodase in Austria in urma cu 35 de ani, in timpul razboiului. La venirea nazistilor e nevoita sa plece in graba si-si lasa in urma sotul, care este arestat si trimis in lagar… e ultima data ca-l mai vede…

Impresionat, preotul vrea sa-i returneze fata de masa, dar ea ii spune ca e mai bine sa ramana in biserica… Tot ceea ce poate sa faca este sa o conduca pe doamna intristata acasa…

Slujba de inaugurare a bisericii reuseste de minune, iar la sfarsit preotul isi conduce spre iesire noii enoriasi; cand revine observa pe un scaun un domn in varsta cu ochii pironiti pe fata de masa… Barbatul ii povesteste indurererat ca fata de masa fusese brodata de sotia lui,  care disparuse pe timpul ocupatiei naziste si pe care o credea moarta… Preotul il roaga sa-l insoteasca intr-o scurta plimbare cu masina si il duce la domiciliul batranei doamne, unde asista la cea mai impresionanta revedere de Craciun…

Totul este intre tine si Dumnezeu

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti… IARTA-I ORICUM.

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse… FI BUN ORICUM.

Daca ai succes poti castiga si prieteni falsi si dusmani adevarati… CAUTA SUCCESUL ORICUM.

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela… FI SINCER SI CINSTIT ORICUM.

Ceea ce construiesti in ani, oamenii pot darama intr-o zi… CONSRUIESTE ORICUM.

Binele pe care-l faci azi, oamenii-l vor uita maine… FA BINE ORICUM.

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi nicioadata indeajuns… DA-I LUMII TOT CE AI MAI BUN ORICUM.

La urma urmei…

TOTUL ESTE INTRE TINE SI DUMNEZEU…

N-A FOST NICIODATA INTRE TINE SI EI…

ORICUM…

1 CORINTENI 13 pentru ziua de azi!

1. Deşi pot vorbi cinci limbi străine şi pot aborda cu succes nenumărate subiecte de discuţie, dacă nu am destulă dragoste cât să nu-i bârfesc şi să nu-i înjosesc pe alţii, nu numai că vorbesc în gol, dar mai şi fac rău pe deasupra.

2. Deşi citesc Biblia din scoarţă-n scoarţă şi ştiu versete pe de rost cu duiumul; deşi mă rog în fiecare zi, am o credinţă mare şi multe daruri spirituale, dacă nu am destulă dragoste cât să-mi sacrific din când în când propriile dorinţele de dragul celorlalţi, atunci nu  se alege nimic de “spiritualitatea” mea.

3. Şi, deşi muncesc pe rupte la două slujbe ca să-mi pot întreţine familia şi, mai mult decât atât, fac şi donaţii pentru activităţi caritabile şi particip voluntar în toate proiectele comunitare, dacă nu le arăt dragoste şi bunătate celor de acasă şi de la serviciu, toată strădania mea şi spiritul meu de sacrificiu se duc pe apa sâmbetei.

4. Dragostea a avut o zi lungă şi grea la serviciu şi, totuşi, nu devine arţăgoasă şi nu-i sare ţandăra din te miri ce. Dragostea se bucură atunci când celuilalt îi merge totul ca pe roate.

Dragostea nu ţine neapărat să aibă ultimul “răcnet” în materie de maşini, vile sau alte chiţibuşuri. Dragostea nu insistă să facă pe şefu’ sau să aibă ea ultimul cuvânt, indiferent de situaţie.

5. Dragostea nu este obraznică sau neîndurătoare, nu este egoistă, nu se plânge, nu aruncă vina pe celălalt şi nici nu insistă, fără pic de bun simţ, numai ca să obţină ce vrea ea. Dragostea se gândeşte atât de mult la alţii, că nu mai are timp şi pentru ea. Dragostea nu intră în panică atunci când toate lucrurile merg pe dos. Dragostea vede imediat ce e bun în oameni şi la restul, închide ochii.

6. Dragostea detestă bârfa şi doreşte să vorbească numai despre ce au oamenii bun în ei şi despre ce fac ei bine. Dragostea ştie că tot ce asculţi, priveşti sau citeşti se vede în cine eşti şi ce faci, influenţându-i pe ceilalţi fie în rău, fie în bine şi, de aceea, e foarte atentă la ce face cu timpul pe care îl are la dispoziţie.

7. Dragostea se adaptează la situaţie, apucă taurul de coarne şi nu se lasă până nu-i vine de hac oricărei probleme. Dragostea nu pune răul înaintea ochilor, ci se aşteaptă la lucruri frumoase din partea celorlalţi. Dragostea vrea ca ceilalţi să-şi fructifice talentul şi îi susţine cum ştie ea mai bine. Dragostea nu-şi iese niciodată din fire, nici măcar atunci când ceilalţi ba trag mâţa de coadă, ba se fac că nu ştiu ce-i de făcut. Dragostea nu se tot uită la ceas când stă de vorbă cu cineva.

8. Dragostea nu dă greş niciodată. Şi eu greşesc faţă de alţii, şi alţii greşesc faţă de mine. Cu toţii mai facem trăznăi, dăm cu băţu-n baltă şi o luăm razna câteodată. Vorbele noastre se potrivesc uneori ca nuca-n perete şi ce facem mai mult strică decât ajută, iar socoteala noastră de acasă nu e întotdeauna ca cea din târg.

9. Suntem slabi din fire, ne pierdem uşor cu duhul şi ni se mai şi urcă mândria la cap, crezând că le ştim pe toate, când, de fapt, nu prea avem noi habar de ce se întâmplă pe lumea asta, ca să nu mai pomenesc de lumea care a să vină.

10. Dar când spiritul de dragoste al lui Dumnezeu se revarsă peste noi, asta schimbă totul.

11. Suntem ca nişte copilaşi când e vorba despre ce înseamnă să arăţi dragoste adevărată, dar Dumnezeu ne poate ajuta să creştem.

12. Fără El nu prea pricepem noi ce este dragostea şi ce contează cel mai mult în viaţă.  Dar atunci când vom locui în Împărăţia Sa – Împărăţia Raiului despre care Iisus a spus că se află deja în noi – vom putea vedea lucrurile aşa cum le vede El şi vom înţelege rostul lucrurilor, vom ştii ce să dăm la o parte şi ce nu şi vom trăi cu adevărat în iubire.

13. Sunt multe lucruri  bune şi frumoase pe lume, dar nici unul dintre ele nu este la fel de bun sau de important ca şi dragostea!

Important Recall
Regardless of make or year, all units known as „human beings” are being
recalled by the Manufacturer. This is due to a malfunction in the
original prototype units code named „Adam” and „Eve” resulting in the
reproduction of the same defect in all subsequent units.
This defect is technically termed, „Serious Internal Non-morality, ” but
more commonly known as „SIN.”

Some of the symptoms of the SIN defect:
Loss of direction
Lack of peace and  joy
Depression
Foul vocal emissions
Selfishness
Ingratitude
Fearfulness
Rebellion
Jealousy

The Manufacturer is providing factory authorized repair service free of
charge to correct the SIN defect. The Repair Technician, Jesus Christ,
has most generously offered to bear the entire burden of the staggering
cost of these repairs. To repeat, there is no fee required.

The number to call for repair in all areas is: P-R-A-Y-E-R. Once
connected please upload the  burden of SIN through the REPENTANCE
procedure. Next, download ATONEMENT from the Repair Technician, Christ,
into the heart component of the human unit. No matter how big or small
the SIN defect is, Christ will replace it with:
Love,
Joy
Peace
Kindness
Goodness
Faithfulness
Gentleness
Patience
Self-control

Please see the operating manual, HOLY BIBLE, for further details on the
use of these fixes. As an added upgrade, the Manufacturer has made
available to all repaired units a facility enabling direct monitoring
and assistance from the resident Maintenance Technician, the Holy
Ghost. Repaired units need only make Him welcome and He will take up
residence on the premises.

WARNING: Continuing to operate a human being unit without corrections
voids the Manufacturer’ s warranty, exposing the unit to dangers and
problems too numerous to list, and will ultimately result in the human
unit being incinerated.

Thank you for  your attention. Please assist by notifying others of this
important recall notice.

Esti tu Isus?
Acum citiva ani un grup de agenti comerciali (salesmen) au mers la o conventie de vinzari in Chicago. Ei si-au asigurat sotiile ca se vor intoarce devreme pentru cina de vineri.
In graba lor de a prinde avionul unul din ei a lovit din neatentie o masa pe care erau la vedere niste mere. Merele au cazut in toate directiile. Fara sa se opreasca pentru a privi inapoi, toti au reusit sa ajunga la avion la timp, inainte de decolare. Toti cu exceptia unuia.
El s-a oprit, a rasuflat adinc, a ascultat de simtamintele sale si i s-a facut mila de fetita a caror mere au fost rasturnate. El le-a spus prietenilor sai sa plece fara el, iar pe unul din ei l-a rugat sa-i sune sotia cind ajunge acasa si sa-i explice ca el va pleca cu zborul urmator. Apoi s-a intors la terminalul pe a carei pardoseala erau peste tot mere pentur a ajuta fetita. El a fost fericit ca a facut aceasta.
Fetita de 16 ani era complet oarba! Ea plangea incet, lacrimi curgeau pe obrajii ei in frustrare si in acelasi timp cautind pe bijbiite fara speranta dupa merele imprastiate, in timp ce multimea de oameni fosnea in jurul ei, fara sa le pese de situatia ei.
Agentul a ingenuncheat pe jos laturi de ea, i-a adunat merele, le-a pus inapoi pe masa si a ajutat-o sa-si organizeze expozitia. In timp ce facea aceasta a observat ca multe mere erau lovite si batucite; pe acestea el le-a pus intr-un alt cos.
Cind a terminat, si-a scos portofelul si a zis fetei: „Uite, ia acesti 40$ pentru paguba pe care noi am facut-o. Esti OK”? Ea a incuviintat printre lacrimi. El a continuat: „sper ca nu   ti-am distrus ziua prea rau”. In timp ce el se departa, fetita uimita a strigat catre el. „Domule”. El s-a oprit s-a intors spre acei ochi orbi. Ea a continuat, ” Esti tu Isus”?
El s-a oprit in mijlocul grabei uimit, apoi incet si-a urmat drumul sa prinda viitorul zbor cu o intrebare arzatoare si viguroasa in suflet: „Esti tu Isus”?
Te confunda semenii din greseala cu Isus? Aceasta este destinul nostru, nu-i asa?
…”i-a hotarit mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau…”
Anunțuri

9 responses to this post.

  1. Posted by viorica on Ianuarie 8, 2010 at 9:49 pm

    Ce minunat si frumos sa te intrebe cineva;”Esti tu Isus”? Doamne ajuta-ne sa semanam cu tine si sa vada lumea acesta pe Isus prin purtarea noastra .

    Răspunde

    • Viorica,
      Doar daca avem gust ca sarea in bucate si doar daca dam o directie clara si fara scuze ca lumina vom reusi ca sa miram lumea, sau sa o punem pe ganduri! Altfel suntem buni de calcat in picioare. Menirea noastra este sa-L prezentam pe Isus generatiei noastre, dar mai intai trebuie ca noi sa-L cunoastem in mod nemijlocit.

      Răspunde

  2. Posted by bologanlidia on Martie 19, 2010 at 1:32 pm

    faina ilustratie,ultima „De ce tipa oamenii unii la altii”-si how real.

    M-a pus pe ganduri…nu am acest obicei ,dar il au unii si am acum un argument sau macar o ilustratie :-)))) prin care sa le explic ce cauzeaza o atitudine ca asta…poate vor intelege macar printr-o ilustratie ca altfel pana acum nu au inteles…bine mai e o conditie..sa vrei sa intelegi.:-)

    Oricum multumesc mult pentru gandurile astea…cred ca cel putin pentru mine ati fost calauzit sa le scrieti

    Răspunde

    • Lidia,
      Eu nu am facut decat sa dau mai departe ceea ce am primit si eu! Nu le-am scris eu, ci le-am primit, dar m-am gandit ca poate or sa ajute si pe altii! Ma bucur ca te-a ajutat!

      Răspunde

  3. Posted by Ana-Maria on Aprilie 16, 2010 at 2:55 am

    Intr-adevar faine ilustratiile… incurajare, revigorare, cercetare, reconstientizare a ceea ce conteaza cu adevarat. Ce poate fi mai important decat sa ajungem sa aratam in viata noastra chipul si dragostea Domnului Isus? El sa fie Cel care traieste in noi in orice moment si imprejurare! Numai binecuvantari pentru fratiorul si cei dragi ai sai! De asemeni multa putere si biruinta in lucrarea de slujire! … Anica…

    Răspunde

    • Ana-Maria,
      Asa faine le-am gasit si eu in emailuri trimise de altii! M-am gandit ca atat pot face la randul meu, sa le postez spre ajutoru altora. Ma bucur ca te-au ajutat! Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel cand intr-altul, iar noi trebuie sa luam seama la vocea Lui de fiecare data! Fie El biecuvantat in toate, prin toate si pentru toate!

      Răspunde

  4. Frumos mesajul despre mame…si atat d eadevarat:-)

    Răspunde

  5. Posted by adrian on Iulie 15, 2010 at 10:07 pm

    buna idee sa strangi toate ilustratiile… de retinut!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: