Iov 10.13-15 Iată totuşi ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gând: că, dacă păcătuiesc, să mă pândeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.
Cand trecem prin necazuri intense, perspective noastra asupra lui Dumnezeu se schimba. Daca nu am avea incredere absoluta in caracterul lui Dumnezeu, ne-am pierde mintile! Iov este un om care nu a gresit nimic, dar care sufera. In suferinta sa, Iov ajunge sa spuna lucruri pe care le va regreta.
La un moment dat il acuza pe Dumnezeu de intentii ascunse, si anume de faptul ca singura Lui preocupare este sa-l pandeasca pe Iov ca atunci cand pacatuieste sa-l prinda si sa-l condamne. Multi si-l imagineaza pe Dumnezeu ca un militian care cauta greselile ca pe nodurile din papura pentru a condamna.
Dumnezeu nu are placerea sadica sa-i faca pe oameni sa sufere si nici nu-i pandeste la colt pacatele lor, ci la El este indurare asa cum scrie in Psalmul 130.3,4 “Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.”
Iov merge mai departe si spune: Nici daca as fii nevinovat nu mi-as ridica capul… sunt plin de rusine… priveste la nenorocirea mea! Dat fiind principiul inteles atunci al retribuirii faptelor, rusinea era rezultatul natural al suferintei. Cu cat nenorocirea era mai mare, cu atat suferinta era mai dureroasa, deci pacatul care statea la baza lor era pe masura! Din acest punct de vedere Iov era demn de umilinta publica! Insa lucrurile nu stateau asa!
Iov suferea pentru un scop mai maret decat cel inteles de el, sau de “prietenii” lui. Iov suferea, ca prin suferinta gloria lui Dumnezeu sa se manifeste mai stralucitor… si asa a fost!
Suferinta ta nu este la intamplare si nici nu este un capriciu al lui Dumnezeu. Nimeni nu te condamna daca nu intelegi ce se intampla cu tine! Vei intelege odata! Dar acum, daca stii ca nu pacatul tau este cauza suferintei, nu te razboi cu Cel Preainalt, ci indura circumstanta cu speranta si credinta ca situatia ta nu i-a scapat de sub control Suveranului!
PS – si inca ceva… fii atent la cuvintele pe care le vei spune
FRATIORU 